Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VIII)

Scris de Marți, 04 Februarie 2014
Sigur că da!...Iată, încă puţin, şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VII)

Scris de Luni, 03 Februarie 2014
Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VI)

Scris de Sâmbătă, 01 Februarie 2014
Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (V)

Scris de Vineri, 31 Ianuarie 2014
Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (IV)

Scris de Joi, 30 Ianuarie 2014
Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (III)

Scris de Miercuri, 29 Ianuarie 2014
Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei mai copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (II)

Scris de Marți, 28 Ianuarie 2014
Cum scriu în ziarul de ieri, Costel al ţaţei Maria stă rezemat de-un plop cultivat de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani.…

Eu şi Costel al ţaţei Maria (I)

Scris de Luni, 27 Ianuarie 2014
Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în clipa când soarele începe să se suie dinspre Rădeşti spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)...iau vaca (în versuri şi în proză)...iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)...zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la…

Zece porunci şi unsprezece copii

Scris de Sâmbătă, 25 Ianuarie 2014
De multe ori, mai ales la modul neaşteptat, o oprire într-un loc ştiut, dar prin care nu mi-au călcat picioarele niciodată, însemnează mai mult decât o plecare spre cutare sau cutare paradis. Înseamnă şansa şi posibilitatea de a cerceta căprioara din interiorul căprioarei. Înseamnă posibilitatea de a urmări libelule călare…

O broască râioasă şi o lebădă neagră (II)

Scris de Vineri, 24 Ianuarie 2014
Isprăvile broaştei râioase şi ale broscoilor aflaţi în/supt controlul şi supt bagheta distinsei bulbucate, isprăvi arhicunoscute în cetate şi care vor costa foarte mult în viitorul imediat al habitaclului distrus metodic de către incompetenţi, nu se opresc şi nu au început aici. Cine-i vrea să se convingă ce-l aşteaptă în…

O broască râioasă şi o lebădă neagră (I)

Scris de Joi, 23 Ianuarie 2014
De foarte multă vreme, o broască râioasă umblă/sare prin urbe, orăcăie-n sus şi-n jos, la deal şi la vale, persuasiv şi direct proporţional cu interesele care o conduc pe abscisa şi pe ordonata cestui oraş doldora de negustori cumpliţi, cum ar zice un Barbu Nemţeanu trimis în timp să vadă…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (VI)

Scris de Miercuri, 22 Ianuarie 2014
Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (V)

Scris de Marți, 21 Ianuarie 2014
Nu, nu mai luăm cadavrul căţelei. Pentru că nu-i cadavru. Respiră. Parcă mai bine decât ieri. Şi deschide un ochi înspre Culiţă. Şi înspre mine. Cu acelaşi ochi ne cercetează pe amândoi. Oare de ce nu deschide şi ochiul celălalt? O fi defect? O fi sfărmat? Ne cercetează şi parcă…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (IV)

Scris de Luni, 20 Ianuarie 2014
Dacă moare, suntem de acord s-o vârâm în pământ, mâine, după utrenie. Lăsăm Fetiţa în ghearele agoniei şi ne retragem (resemnaţi) în marile sau micile dormitoare ale indiferenţei şi laşităţii şi neputinţei noastre. Fiindcă eu nu pot suporta să văd cum intră moartea-n căţea, cum intră moartea în păsări, cum…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (III)

Scris de Sâmbătă, 18 Ianuarie 2014
Credem că moare. N-are cum să reziste, cum să supravieţuiască. Nu are nici o şansă. Picioarele din spate-i sunt inerte. Mârâie şi lăcrămează. Se uită la mine şi la mecanicul Culiţă. Parcă cere ceva. Parcă nu cere ceva. Realizăm că moartea Fetiţei este iminentă. Dăm din umeri şi aşteptăm să…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (II)

Scris de Vineri, 17 Ianuarie 2014
Iată cum sună "Nişte câini" de-ai lui Petrache Neculai, doi frumoşi pe care i-am văzut şi i-am trecut prin ochii şi sufletul lui Serghei Esenin: "Fără milă, dis-de-dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi.../ traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească foamea la gunoi!/ Mama lor murise sfâşiată/ de alţi câini flămânzi ca…

Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (I)

Scris de Joi, 16 Ianuarie 2014
Pe strada Frunzei, faţă în faţă cu Apusul şi spate-n spate cu domnul Damian... (omul care a plătit o basculantă plină cu lemne şi un sac plin cu găini, dar a trecut un an şi mărfurile n-au mai ajuns în bătătură)... stă bojdeuca lui Petrache Neculai. Acesta-i un sapiens mecanic,…

Doi domni şi o zi de Naştere

Scris de Miercuri, 15 Ianuarie 2014
Domnule Mihai Eminescu, Astăzi, în fiecare an, femeia tatălui tău chiar începe să te nască. Şi chiar reuşeşte. Nu plângi. Nici măcar nu scânceşti. Că eşti prea deştept şi prea frumos pentru lumea aceasta... şi ştii foarte bine cât ai să suferi mai târziu, drept pentru care îţi păstrezi lacrimile…

Apa care nu se varsă nicăieri (V)

Scris de Marți, 14 Ianuarie 2014
Dangătul clopotului bătut de mine (şi de moarte) se loveşte de Rădeşti şi se sparge într-o tânguire şi într-un vaier fără cusur. Se sparge în mii şi mii de firimituri şi se întoarce pe deasupra satului, pe sub sat şi prin sat, parcă încetinindu-şi vocalele... (u! a! u!)... uite-aşa, să…

Apa care nu se varsă nicăieri (IV)

Scris de Luni, 13 Ianuarie 2014
Sigur că da!...Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi mă roagă să bat clopotul de moarte. Umblă prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă rotundul de nichel şi-mi…

Apa care nu se varsă nicăieri (III)

Scris de Sâmbătă, 11 Ianuarie 2014
Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi…

Apa care nu se varsă nicăieri (II)

Scris de Vineri, 10 Ianuarie 2014
Sigure că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte...şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum să…

Apa care nu se varsă nicăieri (I)

Scris de Joi, 09 Ianuarie 2014
Aici, de din vale de gardul lui bădia Ghiţă Fluture, e primăvară. Dar nu-i chiar cald. Pământul se zbiceşte, iarba îşi adună puterile şi-şi arată colţul. Mai încolo, pe dâmb, omătul se micşorează şi face nişte apă care curge continuu, dar nu se varsă nicăieri. Stăm cu vacile la păscut.…

Pentru un pumn de grăunţe

Scris de Miercuri, 08 Ianuarie 2014
Prigonirea evreilor după dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial (începută în 1938) este cunoscută, în mare majoritate, din cărţi de istorie contra/făcute în laboratoarele comunismului, din povestiri pe viu, din multe şi diverse mărturisiri. Exterminarea evreilor a fost un scop clar al politicii naziste, al arianismului german, al tuturor celor…
Pagina 108 din 126