Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Ianuarie 2014
Dacă moare, suntem de acord s-o vârâm în pământ, mâine, după utrenie. Lăsăm Fetiţa în ghearele agoniei şi ne retragem (resemnaţi) în marile sau micile dormitoare ale indiferenţei şi laşităţii şi neputinţei noastre. Fiindcă eu nu pot suporta să văd cum intră moartea-n căţea, cum intră moartea în păsări, cum…
Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Ianuarie 2014
Credem că moare. N-are cum să reziste, cum să supravieţuiască. Nu are nici o şansă. Picioarele din spate-i sunt inerte. Mârâie şi lăcrămează. Se uită la mine şi la mecanicul Culiţă. Parcă cere ceva. Parcă nu cere ceva. Realizăm că moartea Fetiţei este iminentă. Dăm din umeri şi aşteptăm să…
Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Ianuarie 2014
Iată cum sună "Nişte câini" de-ai lui Petrache Neculai, doi frumoşi pe care i-am văzut şi i-am trecut prin ochii şi sufletul lui Serghei Esenin: "Fără milă, dis-de-dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi.../ traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească foamea la gunoi!/ Mama lor murise sfâşiată/ de alţi câini flămânzi ca…
Jeep(ul) şi căţeaua lui Petrache Neculai (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Ianuarie 2014
Pe strada Frunzei, faţă în faţă cu Apusul şi spate-n spate cu domnul Damian... (omul care a plătit o basculantă plină cu lemne şi un sac plin cu găini, dar a trecut un an şi mărfurile n-au mai ajuns în bătătură)... stă bojdeuca lui Petrache Neculai. Acesta-i un sapiens mecanic,…
Doi domni şi o zi de Naştere
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 15 Ianuarie 2014
Domnule Mihai Eminescu, Astăzi, în fiecare an, femeia tatălui tău chiar începe să te nască. Şi chiar reuşeşte. Nu plângi. Nici măcar nu scânceşti. Că eşti prea deştept şi prea frumos pentru lumea aceasta... şi ştii foarte bine cât ai să suferi mai târziu, drept pentru care îţi păstrezi lacrimile…
Apa care nu se varsă nicăieri (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 14 Ianuarie 2014
Dangătul clopotului bătut de mine (şi de moarte) se loveşte de Rădeşti şi se sparge într-o tânguire şi într-un vaier fără cusur. Se sparge în mii şi mii de firimituri şi se întoarce pe deasupra satului, pe sub sat şi prin sat, parcă încetinindu-şi vocalele... (u! a! u!)... uite-aşa, să…
Apa care nu se varsă nicăieri (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Ianuarie 2014
Sigur că da!...Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi mă roagă să bat clopotul de moarte. Umblă prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă rotundul de nichel şi-mi…
Apa care nu se varsă nicăieri (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 11 Ianuarie 2014
Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi…
Apa care nu se varsă nicăieri (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 10 Ianuarie 2014
Sigure că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte...şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum să…
Apa care nu se varsă nicăieri (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 09 Ianuarie 2014
Aici, de din vale de gardul lui bădia Ghiţă Fluture, e primăvară. Dar nu-i chiar cald. Pământul se zbiceşte, iarba îşi adună puterile şi-şi arată colţul. Mai încolo, pe dâmb, omătul se micşorează şi face nişte apă care curge continuu, dar nu se varsă nicăieri. Stăm cu vacile la păscut.…
Pentru un pumn de grăunţe
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 08 Ianuarie 2014
Prigonirea evreilor după dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial (începută în 1938) este cunoscută, în mare majoritate, din cărţi de istorie contra/făcute în laboratoarele comunismului, din povestiri pe viu, din multe şi diverse mărturisiri. Exterminarea evreilor a fost un scop clar al politicii naziste, al arianismului german, al tuturor celor…
Alde Ion...fără de care nu se poate!
Scris de Ion Zimbru Marți, 07 Ianuarie 2014
Astăzi este ziua lui Ion Vodă cel Cumplit, domnitorul care se juca frumos şi corect cu tunul pe coclauri de Roşcani, şi a fost trădat de-un lacom sec, zevzec şi imbecil. Ce bun ar fi unul din ăsta, acum! Astăzi este şi ziua lui Ion al Glanetaşului, un ţăran care…
Cireşe, ciocolate şi ţigări
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Ianuarie 2014
Anul 1940. Vremea cireşelor coapte. Armata germană stă cu binoclurile spre Răsărit. Spre Uniunea Sovietică, mai bine zis. Pregătirile în vederea atacului din anul următor sunt meticuloase. Militarii nemţi nu se grăbesc, dar nici nu dau semne de resemnare. Se află dislocaţi/încartiruiţi în toate localităţile din zona limitrofă a Prutului.…
Neamţul, preotul şi fotografia
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Ianuarie 2014
Mă întorc de la Bereşti, cu căruţa. Spre Bursucani. Şoseaua-i cotită lin şi locuieşte pe alternanţa dintre dealuri şi văi mioritice minunate, lăsate de Dumnezeu să mire ochiul născut ori pripăşit în lungul şi-n latul acestui frumos picior de plai. Nu mă grăbesc. Încet sau repede, tot acolo trebuie să…
Respect şi bun simţ departe de România
Scris de Ion Zimbru Vineri, 03 Ianuarie 2014
Sunt în Israel, în oraşul Ashdod, cam la cincizeci de kilometri spre sud de capitala Tel Aviv. Aici, în această foarte liniştită comunitate evreiască, respectul şi stima funcţionează cum toate substantivele dintr-o moleculă. Şi, cumva, dacă se întâmplă şi aici să se afle în treabă câte un mârlan, câte un…
Un neam prost şi un monolog pe linia de tramvai
Scris de Ion Zimbru Marți, 31 Decembrie 2013
Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vreun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei…
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 30 Decembrie 2013
Timp de câteva clipe/răsuflare, Mulţimea fără Margini ridică mâinile şi sprijină Cerul foarte-foarte aproape de maidanul cu trei fântâni. Mă uit la Preot, la Jandar şi la Învăţător. Văz Duhul fiecăruia cum încearcă să nu păcălească Lumina. Lumina din o mie şi unu de ochi, din o mie şi unu…
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 28 Decembrie 2013
Învăţătorul are glasul organizat din totdeauna. Îl cunosc de când l-am auzit citindu-ne poveşti şi aleasă beletristică în sala de clasă şi de cursuri. Ce glas bine/făcător, bine/voitor, bine/cuvântat!...Şi, astăzi, acum şi aici, mi-i dat să-l ascult iarăşi, să-l respect ca pe o poruncă, şi să-l consider providenţial şi tămăduitor!...Iată,…
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Decembrie 2013
Jandarul se opreşte şi cercetează figurile sătenilor adunaţi să se întâmple ceva. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toţi câte toţi...aceşti mari oameni de porumb, aceşti mari oameni de grâu, aceşti mari oameni de răsărită, aceşti mari oameni de viţă şi de pripas...(aceşti mari oameni de pământ,…
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Decembrie 2013
Sigur că da! Soarele-i pe ţinta amiezii! Umbra-i dreaptă pe nord! Cu câteva vorbe meşteşugite de alţii şi cu nişte convingătoare fuioare de tămâie, popa dă afară de pe maidan toţi demonii reali/imaginari! Apoi, cu glas de bariton, ia cuvântul şi-l dă domnului învăţător! Acesta-l primeşte fără mofturi şi fără…
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Decembrie 2013
Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, mulţi câte mulţi...sătenii răsar pe uliţe şi se adună pe maidanul cu trei fântâni din faţa casei lui Mihai Carp. Şi, ca să fie chiar ca-n poveştile uitate/pierdute ale copilăriei şi vremurilor de atunci, fiecare-şi ia şi căţel, şi purcel, şi…
Ciocârlii, filomele şi soprane de câmp
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Decembrie 2013
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sunt doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…
Minunea din Ţiglina Unu
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Decembrie 2013
Sunt cu cititorul/prietenul meu, Romică Bălan, în Ţiglina I, la una mică, într-o cârciumă mică, la o masă mică, într-o ziuă mică, sub o steauă mică. La una mică şi cu fundul lat. Destul de mică, fiindcă una mare, fără fund, nu-i de nasul/buzunarul nostru. Într-o cârciumă mică, suficient de…
Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Decembrie 2013
La optzeci şi cinci de ani, părinţii lui Herr Gernot nu stau pe dreapta, nu stau cu mâinile-n şolduri, nu scrutează pereţi cu din ăia verzi. Cot la cot cu fiul şi nepoţii şi angajaţii sezonieri, domnul Roth şi doamna Gerlinde trebăluiesc prin podgorie. Dacă-i întrebi de unde au atâta…