Care capăt? – (parcă) se aude dinspre împrejurul lui tot, ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materială stăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintactice ale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cot şi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperială şi cu plus/minus zero însemnătăţi teoretice şi practice pe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoare până în agonia şi extazul acestui timp/spaţiu indiferent, până în fundul şi în ...

Nimic mai adevărat decât constatarea (tristă ori veselă) că nenea Ulise a fost un aventurier, iar nevasta lui, tanti Penelopa, a fost o proastă...că la tot aşteptat şi l-a tot tânjit atâta timp şi atâta vreme, iar el, vai de scăfârlia lui de grec viteaz şi infidel, umbla după sirene fecioare, sau văduve, sau divorţate, sau amante, sau naive, sau curve...pur şi simplu! Nimic mai adevărat decât constatarea că acelaşi erou în ghilimele trebuia dat în judecată, dacă greci ...

Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne...ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, c ...

...

Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea... şi eu încă umblam cu cercul printre marile şi ultimele minuni ale lumii, şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos şi în rochie de stambă, şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii despre aria cercului şi aria iubirii exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos ştiu să moară fluturii de lampă!   Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani au trecut de la moartea mea, nu mai ştiu dacă aria cercului � ...

Omul din titlu stă-ntr-o cocioabă, pe strada Păpădiei, la numărul 13 bis. Nu are nici un fel de nevastă. Ultima-i jumate, Maria Prăpăd, fostă Mohor, a şters-o de pe suprafaţa Pământului. Acu stă la doi metri sub sol, într-un loc special şi mult mai confortabil decât cel în care şi-a trăit/mâncat zilele şi nopţile în compania dragului de Costică. Altfel spus, din dorinţa unui echilibru stabil, ea i-a ronţăit zilele lui, iar el i-a consumat nopţile ei. Însă dumneaei, ...

pe vremea când studiam constituţia caprei de tăiat lemne, cu pădurea spânzuraţilor deschisă taman la pagina despre execuţie, a venit o pasăre mai neagră decât corbul lui poe, dar n-a reuşit să-mi şoptească celebrul nevermore, deoarece a trecut vecinul deştept cu buldozerul şi a răsturnat ograda peste mine, uite-aşa, să moară şi capra vecinului! uite-aşa!   s-o creadă el că poate să-şi irosească viaţa în pădurea mea! crede că dorul mă abandonează aşa, cu una, ...

prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert! apoi... alerg la mormântul lui rimbaud să-i cer un cuvânt împuşcat în genunchi pentru tine... altfel nu mi se supune, nu-mi răspunde la comenzi! după aceea... adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de colţ lovitoare în moalele capului meu umplut cu iluzii! brusc, mă loveşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert... şi-mi citeşte după-amiază o cerere de iubire p ...

!... e-aşa de întuneric, doamnă, că nu se vede nici lumina, orbecăiesc pe ordonată şi pe abscisă, dar nu ştiu şi nu aud enormitatea unde se-ntâmplă ce se-ntâmplă: morfologia şi sintaxa acestui surdomut târziu...! !... şi mă întrec în levitaţii prin bezna asta exemplară, prin tot închisul cest localnic în cest deschis nemărginit, dau din uitare în uitare, din colţ în colţ, din lipsă-n lipsă, dar nu mă-mpiedic de sămânţa vreunui licăr de/finit...! !... alcătu ...

Simt profunzimea somnului în zbor, dar va să vină, pe ne/aşteptate, oprirea naltă, pentru odinire... să mă trezească la realitate! Simt stare-ntr-un târcol apropiat de ceastă heruvimică zburare printre visarea celor duşi acolo şi-a celor înc-aici... şi-n contra/stare! Şi dorm, şi zbor... şi nimenea nu cere răgaz pentru trezire şi-nviere! Dar golul greu din suflet şi din gând, şi destrămarea din morfologie îmi spun că-ntr-o clipită următoare realitatea nu mai înt� ...