Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare!... [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!]   Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veşteji ...

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi r ...

Nimic de zis...într-un acord minor şi-ntr-o secundă, Alfa şi Omega bolborosesc şi clocotesc şi spun tot ce n-a spus, în veac, Biblioteca tuturor celor Lumi care au fost ne/vertebrate şi ne/putincioase, ne/drepte, ne/atinse de blestem, ne/demne-n chip şi fel până la oase!... [şi-abia-i la Început, când nu se ştie ce (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]   Nimic de zis...un dezacord minor, cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă, desprinde şi cuprinde tot ce (n)-au ştiut/avut s-ascundă ...

Ne/aşteptat...se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbă corect, pe ne/simţite şi până la oprire, îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru, anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspire alt Început...şi altă (parcă aceeaşi) goană spre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitul şi unde se frământă triumful Amăgirii... sub Semnul unui Unu...(zis nenea Mucalitul!)...   Ne/sinchisit...porneşte-(n) Ideea că (se) suie, pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râd ...

Vine şi trăieşte din/în stirpea rară a marilor cititori de Poezie! Nu-i altceva decât un admirator incurabil al Inefabilului! Şi nu-i altcineva decât Maria din Centrul părţii de nord a Moldovei de sud! Maria din pădurea cu salcâmi! Salcâmii aceia rari şi înalţi tocmai până la Cer, chiar până dincolo de Cer, pot spune! Şi cu flori negre! Negre cum numai irisurile Luminii din „Izvorul nopţii” lui Lucian Blaga pot fi!...Ieri, exact la limita dintre „a fi” şi „a nu f ...

Nu pot să mă ţin de cuvânt! am jurat că nu-ţi mai scriu, indiferent că nu vrei sau nu ştii să-mi răspunzi, dar, uite, nu pot să-mi respect jurământul! Nu te suspectez de evaziune sentimentală! nu mă îndoiesc de onestitatea şi de fidelitatea şi de curăţenia ta sufletească! nu pun în balanţa ipocriziei nici una dintre intenţiile pe care le-ai folosit, aşa cum mi-ai mărturisit, să pardoseşti drumul spre mine!...însă, toate acestea fiind zise şi ştiute şi făcute, nu ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când... te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii... crizantemând, crizantemând, crizantemând!   Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos... de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os!   De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi... s-aduc ...

Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţă se duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare... se duce după neguri şi după timp şi vreme... sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare!   Se duce să găsească o lume mai curată, cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate... mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire, cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate!   Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri, părinţii şi colegii plecaţi mai înainte... pl ...

Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)...şi exact atunci (până când)! Şi nu cumva să credeţi că-i doamna aceasta! Nu-i! E doamna cealaltă! E doamna care-mi face duminici în fiecare zi, e doamna care poartă greieri în păr, e doamna cu muşcate la fereas ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot, atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord: ploua curat şi drept, ploua... eram tustrei, sigur că da: eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!   Trecea pe drum Eternitatea către schit, dădea bineţe şi spunea că a venit să nu mai mergem noi la ea... doamne, ce tânără era... era să cred că poate-i Altă Cineva!   Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscut atunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud: tăceam încet, cu taica meu... şi numai ...