Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...

Am ucis atâtea păsări!...Doamne, multe-am mai ucis!/...Trebuia să am osândă şi să fiu mereu proscris!/ să fiu azvârlit afară şi din inimi, şi din minte,/ şi din deal, şi de la vale, dindărăt şi dinainte!/ Ori să fiu legat la grinda infamiei, să suport/ tot ce merită tâlharul, criminalul...!...Să n-am ort/ când voi trece-n lumea celor drepţi...(parcă aşa se spune).../ să fiu azvârlit afară şi de-acolo!...Să s-adune/ tot întregul dinspre minus, tot întregul dinspr ...

Astăzi, vă rog, poftiţi la cabaret...colo, ştiţi unde, jos, pe strada Gării,la numărul cinci sute şapte bis...pe colţ, în sala mare a Uitării! Vin cântătoare, vin şi cântători, jongleri, căscaţi, mânuitori de aţe,circari, şi cabotini, şi trombonişti,vaganţi, boemi, năstruşnici şi paiaţe! Bacante şi vestale şi candrii din toată lumea bună, deocheată,vă-ntâmpină cu vin de la Khayyam...nu cu nectar şi nici cu apă plată! Madame-n malacofuri şi-n centuri  ...

Am să te duc (pe toată) în mijlocul naturii, să-ţi pun nişte pedale printre cicori şi maci, şi să-ţi repar viteza şi penele din roate, şi să mă uit la tine cum zbârnâi şi cum faci, şi dai încet din coarne când îţi îndrept ghidonul, şi-ţi bâzâi soneria, şi-ţi umblu la rulmenţi, cum îşi dau coate macii şi iau cicoarea-n braţe, şi se aprind în şoaptă, şi nu mai sunt atenţi când chiar mai am oleacă şi termin toate cele, şi pinionul mare, şi pinionul mic.. ...

Ieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lectură d ...

Cum să nu-i rămână ugerul gol, dacă-l sugea viţelul pe tot? Şi vaca păştea, tot păştea...ca să umple rezervorul din nou, continuu, nu? Şi doar zicea biata mamă: ai grijă, nu cumva să-l scapi pe „frate-tu” la supt, că iei pasul şi lovitura, dăm pacea pe gâlceavă şi cinstea pe ruşine...şi stai flămând, de-or să te râdă oamenii şi-or să spună că semeni cu-un sac de box, dezumflat!...Zicea, sigur că zicea de fiecare dată, când plecam cu Gălbiniţa sau cu Flor ...

Dacă ai şti cât/cum a fost să-mi pară rău că am pierdut tot ce era blând şi frumos când ai plecat spre mai demult, unde mai sunt păsări şi sălcii şi fântâni cu gura-n jos!...   Spre mai demult, şi mai demult, tocmai atunci, tocmai acolo, unde „când” n-are trecut... (şi nici eu n-am şi nici tu n-ai nimic, nimic)... tocmai atunci, când „unde” n-are început!   Mă uit (din urmă) cum te pierzi şi cum (încet) intri-ntr-o casă, într-un bulgăre de lut, intri-nt ...

Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aia şi doamna Maria Asta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aia şi Asta, nu se deosebesc prin/cu nimi ...

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune!   Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai la geam şi crezi ţi se pare ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare: de unde până unde se mai poate strâmba dreptatea-ntr-o singurătate!   Şi într-o ziuă am să-ţi spun că ...

Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul "ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar atât". Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele împrejur ...