De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/ personalitatea mea? Dacă da, ...

(!) aici e-acolo, ca şi cum ar fi/ un drept acolo întâmplat aici - eşti cea mai (ne)(de)scrisă POEZIE/ dintre ce nu am zis şi ce-ai să zici, dintre ce nu ai zis şi ce-o să zic/ atunci, acolo, când va fi aicea, aicea, când va fi acolo, când/ ne-om strânge-n braţe umbra şi matricea - şi ne-om ceti încet, frumos, pe CRUCE:/ MAI DĂ-NE, DOAMNE, CÂT PUTEM A/DUCE (!) (!) eu ne/greşit, tu ne/greşit - mă rog/ aici ş-atunci ş-acolo şi oriunde: nu mi-i destul, nu mi-i de-ajuns aces ...

1. PrefaţăFocul meu arde numai lemne aduse de tine, iar inima mea se îneacă numai cu sângele tău! Şi pot spune că flăcările lui sunt gata să moară de frig, iar despre Numele Poeziei pot spune că-l bate frumos Dumnezeu!Astăzi trebuie să vină stolul acela de fluturi cu arcadele sparte, să-mi sângereze torenţial peste Foc şi peste Dor! Am să fiu Acolo, da, am să fiu Acolo, îmbrăcat pentru Cina cea de Moarte, apărat de păsări, ademenit şi ademenitor!Vino şi tu cu vro dou ...

Uite: sunt în prima Clipă!.../ am venit? am fost adus?trebuie să ştiu că-s Viaţă?/ că m-a mântuit Iisus?că a fost Bigbang: pornire/ spre cruzime, spre sfârşit?treacă-meargă? tura-vura?/ embrion de Infinit?fecundare-n Gol? în Silă?/ în virtutea unui Timp?în virtutea unui Spaţiu?.../ cu Nimicul Tot la schimb?... Uite: sunt în prima Clipă!.../ oare-s minus? oare-s plus?trebuie să-mi sparg genunchii/ şi să mulţumesc în Sus?trebuie să-mi sară ochii/ de Frumos? ori de Urâ ...

În fiecare seară, fără preget, ea se duce la marginea oraşului pentru mărturisire şi pentru dragoste cu Luna! Din numele tatălui nu curge nici o apă! Din numele fiului nu latră nici un câine! Din numele sfântului duh nu cade nici o stea! La fiecare fereastră, lumea se face de râsul lumii celeilalte! Un alt fel de iubire se consumă după ziduri, după gratiile puse întunericului - motiv de lezmajestate şi trădare! El se re/face de raza Lunii! E sclavul şi definitivul ei! Întin ...

inima ta/ sufletul meu româneşte cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată n-am să nu tac/ până-mi va fi totdeauna fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor odor/ rodnic şi semn de mirare eu chiar acum/ cerului cer îndurare pentr-un cuvânt/ (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat/ lacrima ta pe cărare plânsă încet/ plânsă ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

E sâmbătă - pe apa-i milenarăse duc iertări, păcate, tot, tot, tot:bune şi rele, sacre şi profane,şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă - şi nu-i nici o scăparedin calea apei sale - hai s-o bempe toată, într-o clipă, fără milă,să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă - vi-i sete? vi-i şi frică,vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai -ştiţi că aiastă apă se re/varsăîn iadul îngrijit de Adonai!? E sâmbătă - voi ştiţi de unde vineaias ...

Mă duc la o şcoală. Caut o învăţătoare. O găsesc. Seamănă cu domnişoara Ruth, un personaj straniu şi răscolitor, cu vioară, din opera lui Laurenţiu Fulga. Îi dăruiesc trei cărţi. Printre şcolari, mă face să cred că-i elevă. Îmi umplu memoria cu vremurile de odinioară, când eram în clasa a doua şi când totul era curat ca o zăpodie cu grâu şi cu maci, după ploaie! Ies din clădire şi cotesc pe-o alee acoperită cu flori de salcâm, din partea de est a şcolii de ...

domnişoara-i Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare – ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleapt� ...