"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea şi pământul, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole de tot felul, plin cu s ...

orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică - rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e... dar nu-i vreo câştigare - deosebirea-i mică, infinitezimală (!) şi ce mai tevatură şi năclăială-n toate - preţul de cost rânjeşte, ne dă cu tifla, zbiară: lăsaţi orice nă ...

Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are deja sufletul prin tindă. Putem spune cu aprigă sinceritate că statul de strâmb şi-a intrat în drepturi, taie şi spânzură, beleşte şi umblă în măr ...

pe marginea aceasta a locului acelae marginea aceea a locului acesta -nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni,celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celestanimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fievreun suflet al mişcării în sine, pentru sine -şi nici o fulgerare de gând ori ipotezănu răscoleşte starea, nu face rău sau bineadio izbândirii în cest ne/drept estetic,în cest fără acolo, în cest fără aicea -ce simplu psihedelic, ce pur paradigmatic,dar nici o nebunie nu tulbur� ...

Da... de atunci, toate curcubeele sunt multicolore. Nici unul nu mai vrea să fie alb-negru. Şi eu, eu ce mai colorez, dacă vin toate de-a gata, frumoase, numai bune de văzut, de socotit, de minunat? Şi cum o mai văd pe fata în rochie de stambă, dacă nu mai avem ce vopsi?... Iată, stau în vârful teiului şi admir brâul lui Dumnezeu, cum îi zice tata, sau brâul Maicii Domnului, cum îi zice mama! La capătul dinspre Jăravăţ, într-un tei de-o seamă cu al meu, o văd pe ţânca d ...

nu am mai plâns de multă vreme de când m-a dat mama afară din pântec şi auzeam cum moartea îşi drege glasul să mă cheme într-o lume plină cu verdeaţă şi cântec până acum am trăit cu ochii uscaţi însă astăzi toate lacrimile trecutului au dat năvală când am ajuns şi am văzut cum staţi în cimitir ca-ntr-un costum de gală la rădăcina teiului de lângă morminte am lăsat să curgă plânsul meu atâta de mult şi târziu dar purificat printre atâtea şi atâtea cuvi ...

Cu tot ce-mi spune şi cu tot ce-mi porunceşte în ziarul de ieri, mama are dreptate. Chiar dacă nu ştie (deocamdată) câteva amănunte esenţiale din realul/imaginarul meu dat în clocot, nevasta lui tata consideră că trebuie să mă pună la punct, să mă ţină şi cu picioarele pe lut, nu numai cu ăla de sus prin cirus, nimbus şi cumulus, ăştia care fac ce fac şi-mi aştern în ochi năframele astea vărgate, eşarfele astea multicolore şi fascinante până la paroxismul puterii ...

Mă uit în urmă şi mă văd/ pe Dealul Zimbrului... atuncea,când învăţam ce-nseamnă "sunt",/ ce este şi ce face Crucea,ce-nseamnă vacă, şcoală, vis,/ Credinţă şi Deşertăciune...şi ce se spune despre Gând.../ şi despre Suflet ce se spune...când învăţam să mă declin,/ să mă conjug la drumul Mareşi să alerg pe drumul Mic/ dintre Apune şi Răsare!Şi învăţam ce-nseamnă Drag/ şi Dor... şi că "memento mori"-iacum stăpân pe Soarta mea/ şi pe ruinele Candorii... ...

Din câte-mi şopteşte şi-mi arată geografia planetară terestră, Mediterană-i mare pe mijlocul pământului şi locuieşte-nspre sudul teiului în care stai şi cauţi cu privirea către răsărit. Din câte ştiu de la tine, Ea dinspre această mare trebuie să vină, dinspre Roma, nu dinspre dealurile Ciutei, da?! Şi dacă-i aşa, ce te tot sui şi stai în vârful teiului, numai când plouă, şi te tot zgâieşti la curcubeul ăla cotit, cum şi acuma? Tu pe Ea o aştepţi, da? Sau te ...

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)   (!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)   (!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş ...