Am să încep prin a mă prezenta: mă numesc Sandu Sindile, gălăţean prin naştere şi canadian prin liberă consimţită emigrare. Am plecat din România în 2004, satul de datul-luatul înapoi ale salariilor, sporurilor, tichetelor de masă, promisiunilor de viaţă mai bună, autostrăzilor şi reformelor. La interviul de emigrare, întrebat de ce vreau să plec din România, am răspuns sincer că vreau să apuc să trăiesc şi eu mai bine, nu peste un iluzoriu veac, deceniu, cincinal, ci cât mai repede, că vremea trece... Am ajuns în Canada la 36 de ani, cu două valize, din care una plină cu cărţi şi 3.000 de dolari în buzunar.
Acomodarea
Am ajuns pe aeroportul Lester Pearson din Toronto pe 31 martie şi acolo un prieten extraordinar şi fost coleg de facultate m-a întâmpinat şi m-a dus la el acasă, unde am stat următoarele cinci luni. Nu a fost deloc uşor la început, aviz amatorilor, iar secretul succesului este atitudinea fiecăruia faţă de, în ordine: ceilalţi, muncă, bani. Nu am avut nici un fel de iluzii că îmi voi găsi un post de muzeograf într-un muzeu din Ontario, dar am trimis CV-uri la toate. Nu mi-am făcut iluzii că mă va angaja cineva ca restaurator, dar am întrebat în stânga şi-n dreapta şi am ajuns să dau un interviu cu un proprietar de magazin de antichităţi.
După două luni de adaptare, timp în care am cunoscut lume, am mers cam zece kilometri pe jos zilnic, am luat permisul de conducere, cardul de bibliotecă şi mi-am luat la revedere de la o carieră în muzee, am acceptat un job în construcţii - gresie-faianţă-parchet. Nu aveam nici un fel de experienţă anterioară, orele de lucru erau infernale, spatele mă durea constant, dar am reuşit să învăţ meserie şi să fac suficienţi bani ca să-mi permit să închiriez un apartament, să-l mobilez, să-mi iau primul computer din viaţa mea şi să pun şi câte ceva deoparte.
Atitudine
Canada nu-i iartă pe cei care cred că ştiu totul (şi se comportă în mod corespunzător), pe cei care cred că singuri pot rezolva totul, pe cei care încearcă să creadă că lumea se va schimba doar pentru ei şi pentru a îndeplini dorinţele lor. Când vii aici, trebuie să uiţi ce ai fost, cine ai fost, unde ai locuit şi să o iei de la capăt, fără regrete şi fără suspinări de aducere aminte.
Dacă trăieşti în două lumi, una pe care deja începi să o idealizezi după ce ai părăsit-o şi cealaltă reală, dar un pic prea dură la început, nu ai nici o şansă, uită de emigrare şi stai în România. Nu judeca lumea după cum se îmbracă, după cum arată, după ce mănâncă... canadienii sunt mult mai relaxaţi în ceea ce priveşte vestimentaţia, confortul primează, nu firma. Am cunoscut oameni care aveau afaceri de milioane de dolari şi care se îmbrăcau de la acelaşi magazin din care mi-am cumpărat şi eu primele haine canadiene, abia venit din România.
Uită că ai venit dintr-o ţară cu istorie îndelungată, cu cultură, cu oameni celebri, pentru că aici toţi au venit din ţări cu istorie îndelungată, cultură şi oameni celebri, iar tu nu eşti mai bun ca ei, doar egal, şi tratează-i ca pe egalii tăi. Uită de politica românească, de România în general şi vei vedea lumea altfel, vei vedea oamenii altfel şi îţi va fi bine...
Sandu Sindile
