Cei care se gândesc să accepte un job peste hotare, în îngrijirea şi menajul persoanelor vârstnice, cu sau fără dizabilităţi, trebuie să ştie ce riscuri îşi asumă. Pentru că nu doar dorul de casă şi cei dragi sau grija pentru soarta copiilor rămaşi singuri le vor copleşi sufletele. Nu-i exclus să aibă parte de jigniri, umilinţe, foamete, muncă până la epuizare şi de batjocura angajatorilor. Totul pentru un salariu de aproximativ o mie de euro pe lună!
Mărturiile terifiante ale unor români şi românce angajate în Austria pot fi citite în jurnalul on-line www.romaningermania.ro.
Ouă fierte în supă
Ca să poată munci fără să se îmbolnăvească, aceasta a fost stratagema la care a apelat o româncă angajată ca îngrijitoare în Austria. De ce în supă? Ca să nu vadă bătrâna zgârcită pe care o îngrijea că mănâncă ouă. Pentru că foametea este una dintre durerile constante ale românilor. Deşi familia pentru care muncesc trebuie să le asigure cazare civilizată şi o masă suficientă, mai ales că munca îngrijitoarelor se bazează pe efort fizic, cel mai adesea gazdele care fac „economie”. Îngrijitoarele ajung să doarmă în condiţii insalubre şi flămânde, după un ceai cu două feliuţe de pâine sau un blid cu un terci fără gust sau culoare. Nu doar mâncarea le e drămuită ci şi odihna, somnul şi orele libere. Pentru că nu fac doar pe infirmierele, ci şi menaj, bucătărie şi treburi casnice!
Jigniri fără limită
După cum povestesc îngrijitorii şi îngrijitoarele pe site-ul romaningermania.ro, insultele şi jignirile sunt la ordinea zilei. „Ţigancă”, „Eşti sclava mea!”, „Idiotule/Idioato” sunt cuvintele pe care trebuie să le înghită din partea angajatorilor. De exemplu, un bărbat angajat în Viena, erau mereu „alintat” cu „dummkopf” şi „grosse idioto”, de către austriacul pe care îl îngrijea. Dar mai grea decât toate cuvintele a fost lovitura de baston primită pe spinare, pe motiv că nu i-a legat bătrânului şireturile suficient de repede. La toate acestea s-a adăugat şocul suferit când a descoperit că firma de intermediere îi sustrăgea în fiecare lună câteva zeci de euro din cont, fără vreo explicaţie.
„Viaţa fiecărui român care lucrează la îngrijirea bătrânilor şi bolnavilor din străinătate ar putea fi pusă între paginile unei cărţi. Îngrijitorii trăiesc într-o sclavie asumată, la cheremul unor «stăpâni». Aviz, deci, celor care cred că dacă îşi găsesc un loc de muncă în Occident le-a pus cineva mâna în cap. De mult prea multe ori, în ţările gazdă, pe afară-i vopsit gardul, iar înăuntru-i leopardul!”, scrie jurnalul romaningermania.ro
