Mai cu Marmeladă (II)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 08 Noiembrie 2018 00:00

Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele de pe sârmă, şi cinteza din liliac. Până şi sticleţii mi s-au făcut nevăzuţi. Şi toţi au ales aceeaşi linie de zbor. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că toate păsările au plecat s-o anunţe pe frumoasa mea adămeancă, să-i ciripească despre intenţiile mele în legătură cu porunca din ţidulă. Deocamdată, nu ştiu ce să fac. Oricum, până mâine seară, după toaca de vecernie, am timp să hotărăsc. Oricum, cu un gând m-aş duce, însă cu şapte gânduri nu m-aş duce. Nu mi-i frică de Dumitriţa, dar am un fel de îndoială. Şi parcă îmi şopteşte cineva/ceva să nu răspund invitaţiei, să amân vizita, să caut o posibilitate de păcălire, s-o trag pe sfoară, cum se zice. Deocamdată, nea Marmeladă a supt toată oala. Gospodar, n-am ce-i face. Şi mă roagă să-i mai scot una, că pleacă. Cică se duce la Rădeşti, la nea Costică Nadă, să vadă o vacă de vânzare. Că Marmeladă n-are din asta cu lapte. Are doar o capră, însă drăcovenia cu trei iezi dă numai o seringă de lapte, iar ăstora mărunţi li-s zilele numărate. Sunt slabi, foarte slabi. Din cauza foamei, nici scâncetele nu le mai merg. Ăia ai lui Ion Creangă erau boieri, după câte le aducea mă-sa cu coarne, proasta care şi-a tras cumătru în formă de lup. Lapte nu dă, însă o droaie de iezi din flori a ştiut să fete, mânca-o-ar cumătrul din poveste, s-o mănânce!...Sigur că da! Îi mai scot încă o oală poştaşului meu ad-hoc. Îi mulţumesc pentru efort. El nu-mi răspunde, că alea vocale-s ocupate cu băutura. Eu nu beau. O să mă apuc şi eu, dar peste vreo câţiva ani, când oi lua şi ţigara. Deocamdată, după cum se vede şi după cum mă laudă tot satul în frunte cu Marmeladă, sunt pur şi simplu, pudic şi cu scăfârlia-n nouri, cu minte...şi cuminte ca o fată, dar nu ca Dumitriţa, care mă pune pe gânduri cu invitaţia-i de sâmbătă, de mâine, adică. Nea Marmeladă se holbează-n fundul oalei. Se mai aude oleacă de vin. Vin din lăuruscă, subţire, băubil, doborâtor de ioni şi de zimbri, deopotrivă. Nea Vasile mă roagă să-i citesc şi lui bileţelul. I-l citesc, poate-mi dă vreun sfat, poate-mi salvează sufletul din braţele aventurii. Mă tentează o ţâră, însă mă sfărâmă ideea unui eventual chix din cauza timidităţii. Nea Marmeladă ascultă şi zice scurt: "Du-te, nu fi prost!"...(Stai aşa!)