(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o dată/ şi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainte/ şi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)
(!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercare/ de-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi acum e-atuncea/ – patru cuvinte ies în calea mea:/ mama şi tata, leagănul şi crucea (!)
