Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos să vadă ce a fost în stare să facă. Nici măcar o clipă nu a coborât din apele mâzgoase ale indiferenţei, ale infatuării...aşa, să încerce să regrete, măcar de sanchi!...(nu s-a dat...fiindcă acest soi de răpănoşi sfidează orice regulă de conduită morală şi vestimentară!...fiindcă acest soi de slinoşi cerebral se consideră infailibil şi invulnerabil!...fiindcă acest soi de interlopi şi de bani gata este în stare să ucidă orice floare de colţ, orice pasăre, orice i se pare lui că nu-i slujeşte complicitatea!...fiindcă acest soi de netrebnici cu suflare jegoasă a fost şi este intenţionat depersonalizat prin asistenţă şi prin protecţie socială împinsă la paroxism!...Sigur că da!...Ce poţi să-i ceri unui meschin, unei hahalere cu ochi şicliţi, unui coclit fără nici un pic de responsabilitate?...unui individ aflat continuu în stare de infracţiune, care nu munceşte nicăieri, însă cheltuieşte exorbitant, fără să-l întrebe vreo autoritate dacă-şi poate justifica buzunarele pline, fără să-l ia vreo instanţă la bani mărunţi când calcă şi striveşte (cu şenilele-i de buldozer fără scrupule) orice tentativă şi orice urmă de bun simţ?)...Sigur că da! Acest soi de mizerabili contemporani se comportă astfel fiindcă nu i se interzice nimic! fiindcă i se permite, adică!...Acest soi de ticălos crescut în derâdere şi în pofida oricărui spirit civic este în stare să scoată ghioaga şi să ia viaţa unui cal, aşa, pentru că nu mai poate merge să ajungă primul la containerele cu bidoane de plastic!...Acest soi de "homo sapiens" nu a citit, toată viaţa, nici măcar "Isprăvile lui Păcală", dar ştie şi vrea şi poate să tândălească pe spinarea din ce în ce mai puţinilor onorabili rămaşi în slujba Cetăţii!...Sigur că da! Fetiţa, căţeaua lui Petrache Neculai, a ştiut să-şi odihnească ochii pe rând, să sufere, să se întrebuinţeze!...Trece doamna Brumar, trece doamna Undrea...căţeaua se ridică, se ridică...şi merge, şi nu cere venit minim garantat fără să-şi slujească ograda!...Pe când noi, vorba lui Romulus Vulpescu..."În fiecare zi, ne batem joc/ de păsări, de iubire şi de mare,/ şi nu băgăm de seamă că, în loc,/ rămâne un deşert de disperare!"...Da, trebuie să închid cu sintagma optimistă/celebră a poetului Ioanid Romanescu: "Trăiască poezia şi marii visători!"...Nu?
Un om Mecanic şi o animală Nemuritoare (VI) Scris de Ion Zimbru
