După trista şi impresionanta şi paranormala istorie/poveste a lui Holeră, ce poţi să faci altceva decât să-ţi piară graiul, să vrei să crezi că nu-i adevărat, dar să nu te-ncumeţi, fiindcă Naratorul e sănătos-tun...(era să spun „în carne şi oase”, dar zic numai „în oase”)...deşi, după cum a mărturisit în episoadele trecute, speră şi vrea să revină la Starea de dinaintea periculosului Experiment, adică vulnerabil şi supus fatalităţii, adică normal? Oare ce poţi să faci altceva decât să încerci să-l ajuţi, să-l compătimeşti? Sau să-l feliciţi şi să-l invidiezi pentru curajul de a se zvârli nebuneşte în braţele unei Himere? Şi doar citise păţania omului invizibil! Şi doar văzuse ce-nseamnă să te pui de-a doua cu Divinitatea, să-ţi doreşti mai mult decât poate „duce” condiţia/constituţia de Om! Măcar, sărmanul Griffin a „scăpat” prin Murire, însă Holeră a greşit Reţeta...şi suportă consecinţele! Speră din tot Sufletul să reuşească Întoarcerea la Natural, dar nu văd nici un Semn de Reparare/Vindecare, chiar dacă mănâncă, zi şi noapte, tot felul de plante pe care i le-a „prescris” un Vraci/Şaman din Kathmandu! Nu vreau să-i spun că-i supus unui Fenomen Ireversibil, că s-a condamnat la Viaţă lungă, lungă, lungă...dacă nu chiar Fără de Moarte! Deoarece nu vreau să-l dezamăgesc, de asta nu-i spun! Ar fi păcat să-i sting licărul de Nădejde pe care i-l citesc în Ochi, dacă ochi pot fi numite bobiţele de cărbune aprins în găvanele de sub frunte! Cred că mai bine ar fi să-i îndepărtez Gândul cuplat numai la Viitorul său ca „Om”! Cred că mai bine ar fi să nu-i spun nici că va rămâne Aşa! Singura lui „şansă” e să „apeleze” la Sinucidere, dacă vrea să scape de Coşmarul în care s-a vârât Singur! Dar nici asta nu pot să-i spun! Holeră-i un Nenorocit pentru că şi-a forţat Norocul! Nu-i nici Om „de tot”, dar nici Robot „de tot”!
Îl aud: „Nu te supăra, domnule prieten! Te rog foarte frumos, hai să mergem la Anticariat! Vreau să-ţi arăt Ceva! Ş-apoi nu te mai deranjez! Mergi?”...Fără să-i răspund, mă îndrept spre uşă! Mă urmează! Păşim agale! Şi parcă nu mai avem nimic să ne spunem! Îl rog să mergem cu tramvaiul fiindcă mă dor picioarele! Pe el nu-l doare nici în cot! Cică numai Sufletul îl doare! Şi-l doare Continuu, de când a-ncercat să se facă Nevăzut! Şi cică începe să regrete că profanatorul l-a ajutat să ÎNVIE! Altfel, ar fi rămas Acolo şi ar fi MURIT de tot! Ce-ar fi să-i sugerez Sinuciderea? Ce-ar fi să-i recomand să citească Emil Cioran?...
(Stai aşa!)
