Brutal şi fără nici o explicaţie, fără măcar un singur argument, am fost expulzat din graţiile surselor de investigaţie. Din frumuseţea barbară a dantelăriei, adică. Din jurl/împrejurul Superboreei şi Consuelei, adică. Nu ştiu ce nu le-a convenit. Cred că sunt ofuscate din cauza lucrării de control la invidie şi ipocrizie. Cred că-s ronţăite de gelozie. Am auzit că mă acuză de evaziune sentimentală. Că, pasămite, trebuia să fi „mers” pe o singură sursă de docu ...

Hai, vino până la mine, vino să vezi cum nimeni nu mai trece să se înfrupte din livada mea...!...Nu pot veni, nu pot veni fiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!   Pasărea aceea...care a fost în livadă când toţi pomii erau albi ca nişte mirese! Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acum pasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!   Zboară continuu...zboară până moare! Pot să spun că pasărea aceasta locuieşte în zbor! Incep să tremur, înce ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!" De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie... şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut de ...

(!) eu n-am avut răbdare niciodată - am căutat-o-ntruna... şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită - dar toate (negreşit... şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare (!) (!) sigur că da - mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe p� ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi! Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui! Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine! Stau şi consider c� ...

hai să-ţi dau o floare de salcâm/ tocmai din demult şi din uitare, tocmai din adâncul şi înaltul/ celei clipe tămăduitoare hai să ne jucăm fără de timp,/ fără milă şi fără de vreme - prea-i târziu şi trist în cest acum.../ şi ceva necunoscut mă teme hai să prindem fluturii rămaşi/ pe costişa cailor şi-a ploii şi să-i vindecăm de lipsa noastră/ - zborul lor a pururi pentru noi-i hai să azvârlim tot ce-am primit/ fără să avem vro folosire, să plecăm aşa cu ...

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

(!) e gata... începe pornirea aceea, aici şi acum: ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fum şi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gri pun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i...(!) (!) şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal, anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal (!) (!) şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tu cu măşti, fără măşti, cu sfială, mai soft şi mai hard ...

Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu Crucifix ori Iisus?// Nemernici, străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în pădu ...

când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin, adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”... şi mă văd aladin cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc, şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug, pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt, cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt, cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău, departe de rar şi-aşteptare,/ de timp, nerăbdare şi ...