Mâine-i sâmbătă! Şi-i nuntă-n sat! Şi am să trec şi eu pe-acolo! Doar am să trec! N-am timp să stau mai mult! Doar aşa, să văd vro câteva fete-n horă şi-n sârbă! Doar aşa, s-o văd pe Maria cum îi stă-n rochie de mireasă! Şi să-l văd şi pe mire cum se fasoleşte, cum se dă cu aramă pe faţă! Că mi-a suflat-o pe Maria de sub nas! Şi ce tare-am mai plâns când mi-a suflat-o! Şi n-am plâns pe jos! Am plâns în bidoane de plastic! Două am umplut! Să i le arăt M ...

Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadă la tine-n grădină, la mine-n ogradă, fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul: a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsul fiinţei din centrul seminţelor care sunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioare şi suflete vii...dar şi suflete moarte când nici nu mai zice şi nici nu mai arde, când vine stăpânul cel mare cu dricul şi-o strânge şi-o suie şi-i cară nimicul şi-i strigă prohodul (naiv şi-ntr-o dungă) şi toţi muritorii din h ...

Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare, de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare, când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară, iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoară ce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată!   Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare, n-am vreme să întreb cam cât la sută/ e bună, d ...

Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: superba doamnă Clementina Bizara, avea inimă de piatră! Din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au crucit până şi ateii şi fariseii şi prietenii şi duşmanii Văduvei Albe, deopotrivă! Şi, ca să fie toată lumea pe deplin consternată, un consiliu sanitar/social/pol ...

A-nnebunit Ileana de pe coastă! Stă pe coastă de când bărbatu-său a crăpat de rachiu, de când cele cinci odrasle au părăsit-o, de când casa i-a luat foc de la un chiştoc de ţigară! Stă pe coasta mioritică a cătunului Zimbru, exact în partea de nord a Moldovei de sud! Stă într-o casă abandonată, în care nici guzganii şi nici şerpii nu au curaj să poposească, darămite să locuiască! Stă printre bălării mari şi nalte cât casa! Casei...abia i se mai observă ruina u ...

Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord, nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt...!... dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu pot să ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt! Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurd să iau tot din nimic şi nimic de la tot, şi să fiu judecat/condamnat pentru furt: mort abstract după viu, viu concret după mort! Şi mă-ntind, şi mă-ncerc (şi naiv, şi savant)... şi mă dau la pian să mă facă neant, să mă cânte ...

Imediat...după ce a fost declanşată Marea Panaramă Tragică din Decembrie ’89...mă poartă picioarele tremurând de frică pe strada Caragiale. Cum să nu-mi fie teamă când, iată, un descreierat îşi umblă Dacia cu 150 de kilometri/oră, pe capota din faţă a vehiculului purtând tabloul lui Ceauşescu în flăcări? Cum să nu dârdâi când cretinul claxonează nebuneşte, şi zbiară isteric, şi are ochii roşii de băutură, şi rulează şi pe trotuar, şi strigă la nu ştiu ...

aredeleancă în moldova,/ moldoveancă din ardeal: o româncă fără samăn/ – şi sub soare, şi sub lună – o marie lâng-un flutur/ – într-un zbor (a)temporal – doi în unu – lut şi apă,/ foc şi aer...ÎMPREUNĂ!!! plouă, ninge, stă ori merge,/ bate vântul ori nu bate – şi s-aude, şi se vede,/ chiar se-ntâmplă, chiar se ştie: dumnezeu (bine)cuvântă/ şi pricepe cum se poate o AŞA MINUNĂ(ţie)/ şi-o AŞA MINUNĂ(mie)!!! vine-o ziuă şi o noapte,/ trece-o ziuă � ...

Am treabă cu el. Importantă. Vreau să-mi dea două găuri. Dar nu poate. Cică-i  ocupat. Se duce la mort. La un mort masculin. Care s-a stins aşa, pur şi simplu, de moarte bună. N-a suferit deloc. Mai degrabă l-a durut viaţa. Viaţa tuturor din jur l-a durut. Că pentru ei a muncit. Şi, când să trăiască (şi el) din pensie, a dat colţul. Şi nu era plictisit. Nu se săturase de trăit, cum se spune pe la noi. Chiar se pregătea s-o ducă până la capătul celălalt, da' Jupânea ...

te-am căutat cu Carul Mare,/ dar tu fugeai cu Carul Mic – erai frumoasă şi răbdare/ – eu te strigam, şi te mai strig!!! doamne, şi ce îndepărtare,/ ce cai pursânge, şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi!!! ce mici erau roţile mele/ – mai mici decât la carul mic – nicicând să nu te pot ajunge,/ să fiu nimic supra nimic!!! şi, dacă nu va fi să fie/ tot ce mă bântuie prin gând, în carul meu pun păpădie/ şi umblu singur pe pământ!!! ...