Dumnezeule... tu chiar mi-ai luat noaptea de sub tălpi, din ochi, din suflet şi din gând! Tu chiar ai început să faci dimineaţă! Întunericul se crapă! Se crapă de ziuă, cum zic oamenii zilelor şi nopţilor din totdeauna! Se crapă de lumină în inima pădurii! Dar inima nu se opreşte! Cum să se oprească inima pădurii? Nu poţi, Dumnezeule, să faci una ca asta, să laşi să se crape inima pădurii! Nu poţi, chiar dacă nu am găsit şi nu am tăiat lemne pentru scară! Ce pot ...

Moto: „timpul trece peste noi cu nepăsarea hoţului grăbit, ce strânge prada fără să se uite” (W. Shakespeare) Parcă nu te-am văzut de o mie de ani şi parcă n-am să te mai văd niciodată - îmi sfârâie inima şi bate din ce în ce mai încet la uşa mea vinovată!!! A vrut să bată şi la uşa ta, dar nu erai acasă - atunci, ca şi cum s-ar fi sfârşit lumea, ai început să fii din ce în ce mai frumoasă, iar eu am început să fiu cel din ce în ce mai singur şi cel mai ...

doamna mea, spune-mi că ai/ o caleaşcă şi doi cai, şi un dor să vii la mine/... (frunză verde mărăcine)... unde nu-i decât acum/ o vecie şi un drum care duce două care:/ carul Mic şi carul Mare, încărcate cu adânc/... (frunză verde sălcii plâng)... şi cu nalt-serafic până/ unde Steaua mea mă-ngână şi mă roagă să aştept/ liniştit, pe dealul drept şi pe valea înclinată/... frunză verde mult mai lată nu a fost cum e acuma/ - cade Steaua... cade bruma!!! uite brum ...

Da... se apropie adâncul pădurii!... Sau poate eu mă apropii de adâncul pădurii!... Sau poate nimic nu se apropie, ci toate-s astfel tocmai de Atunci! Tocmai din Totdeauna! Şi mie doar mi se pare! Doar am şi nutresc senzaţia netă a ne/mărginirii! Doar simt atracţia irezistibilă a necunoscutului! Doar doresc forţarea limitelor fizice şi sufleteşti în ceastă măreţie liniştită!... Da... se apropie inima pădurii! Mă apropii de inima pădurii! Se aude! I se aude pulsul! Inima p ...

Din spate, cam dinspre sud-estul Basarabiei, răsare Luna plină şi rotundă ca o mirare! Pădurea mă întâmpină cu măreţia liniştită a lui Mihail Sadoveanu, a lui Ion Mutelcă, a lui Vasile Cherpedin, a lui Mihail Şolohov, a lui Iisus Christos, a lui Alecu Spulber... şi alţi şi alţi eroi ai Copilăriei, unii ajunşi în cărţi, unii ajunşi în cimitire, unii ajunşi repere/simboluri ale Păcii şi Iubirii, unii ajunşi Nicăieri! De fapt, această pădure seculară e-un fel de ma ...

de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gât strig un duşman ori o duşmancă/ urgent să-mi ţină de urât tăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă duc de-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduc e mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejur nu cred că mai suport această/ (des)tindere nu mai îndur sunt într-un fel de strâmtorare/ vasal (prea)blândului nimic imensitatea mă sfărâmă/ fără tic-tac fără tac-tic salcâmul dumitri� ...

După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg... şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală ...

Moto: şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înalt acest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalt eu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă stea unde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa                                                          (Iolanda Cremene) înalt suav nu văd prezent şi plus în lumea viitoare văd mai puţin decât acum numai nimicul în mişcare!!! acum e-aşa e cum ...

De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...

bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnăşi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvarăpoate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltăstare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămireca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergareprin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproapefără nici un pic de apă/ nici târziu şi nici degrabă bună dimineaţa iată/ sunt cuvântul de-altădatăazi am să mă duc la tine/ foaie verde cred că-i binecr ...