Motto: "atâtea chipuri: liniÅŸte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../cu ochii stinÅŸi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")] (!) ÅŸi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei, mă perforau ecouri ÅŸi fulgere străine din infinitul răsturnat în ochii tăi (!) (!) se năruie oglinda... ÅŸi zeii intră-n stânci, cresc aripile tainei ÅŸi putrezeÅŸte cina... ce negurÄ ...

Sigur că da! Cufărul lui Vasile Frasin? Da! O comoară! Un depozit de minuni! Cinci sute şi patruzeci de scrisori de dragoste către aceeaşi femeie! Toate scrise pe hârtie dictando, cu cerneală neagră! La sfârşitul fiecărei epistole - notat, cu cifre şi litere, numărul de cuvinte întrebuinţate în respectiva Odă închinată unei Iubiri, unei Candori, unei Deşertăciuni! Deloc nu mă amuză această manieră de a friza perfecţiunea/perfectibilitatea! Scrisorile sunt adevărate de ...

Moto: "flacără verde: nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"                                                                                       (Iolanda Cremene)   Şi... (ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu, pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă)... simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziu şi-aud cel greier cum se stinge/ în grele-nflorituri ...

După plecarea lui - Vasile Frasin se numeşte - am cotrobăit oleacă prin cufărul copilăriei şi armatei şi vieţii sale! N-am aflat decât hârţoage/palimpseste! Toate scrise cu "creion chimic", cum îi zicea dânsul la plaivazul pe care-l purta mereu în buzunar! Curiozitatea m-a determinat să caut o lupă şi să încerc să desluşesc măcar un text! După o zi de cercetare, iată ce am reconstituit de pe prima ţidulă! Citiţi şi vă cruciţi!... "rugineşte filarmonica, femeio!/ a ...

Doar o clipă de ne/atenÅ£ie din mintea/sufletul lui, ÅŸi m-am mutat în partea stângă, ÅŸi am adormit, ÅŸi m-am trezit cu femeia lângă mine, ÅŸi m-am împrietenit cu ÅŸarpele, ÅŸi am umblat cu fofârlica/ispita, ÅŸi am muÅŸcat/mâncat din mărul/pomul cunoaÅŸterii, ÅŸi nici prin rai nu ne-a trecut că ne aflăm tocmai la limita dintre păgân ÅŸi sfânt! Doar o clipă de ne/atenÅ£ie din partea noastră, ÅŸi ne-a expediat/azvârlit să trăim/murim pe pământ fiindcă nu avem chip(ÅŸi)asemÄ ...

A plecat cu noaptea-n cap, cum se zice în cătunul acesta când cineva se grăbeşte înainte de revărsarea zorilor, înainte ca simpatica şi bătrâna cloşcă cu pui de aur să se trezească şi să-şi înceapă cloncănitul galactic! Nici nu s-a uitat la orologiu în momentul ieşirii pe uşă! Era sigur că-i primul pe drum în acea dimineaţă! Era sigur că n-o să-i stea nimeni în cale şi că va ajunge la timp, Acolo unde n-a fost Niciodată! Nu şi-a luat nici măcar o turtă, nici ...

Cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de Bune şi Carte, cu duhul nuielei mi-a dat dezvăţare/ de Rele şi Moarte! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii! Să merg şi s-aud cum se suie la cer,/ cântând, ciocârlia, că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România! S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier, că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier! S-ascult cum se ...

Ca mâine...vine Primăvara,/ ca mâine...musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigure că da!...Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!...Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!...Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chituci!. ...

De ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru.../ bucură-te, nătăfleaţă! De ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti urât ca ăla-n lemne! du-te şi deschide uşa!/ tu nu vezi că face semne? cântă-i de primire, cântă-ţi/ bucuria la teorbă! De ce stai ca blegul? pune/ mintenaş de cafeluţă, pune în ...

Trebuie să Re/Cunoaştem: Adriana Sitaru nu-şi aparţine! s-a în/scris, se în/scrie pe alte Coordonate! S-a desprins de Trup, de Sine, de Suflet...şi s-a dat merinde Cuvântului! ea face parte dintre cei foarte puţini şi fără de care Cuvântul nu (se) poate Exista/Trăi! ea-i pâinea şi sarea Cărării Lactee! ea-i vinul Minunii! ea nu-şi găseşte compatibilitate/corespondenţă în afara Cuvântului! ea chiar se AFLĂ printre rarele, foarte rarele cazuri în care Demiurgul NU A GREŠ...