(!) da, mai baţi o dată...iarăşi e zadarnic.../ cineva din umbră-ţi taie apetitul, golul ricanează şi-ţi încurcă drumul,/ increatul urlă şi îţi scuipă-n blidul plin până la gură cu himere crude,/ cu himere coapte şi alte himere...! vezi ce face timpul? vezi ce face timpul!/ nu dă nici o şansă, chiar de i se cere, chiar de i se pune pe-ndărăt lucrarea.../ chiar de-i spargi eternul-sadicul tic-tac, n-are nici o milă, trece, trece, trece.../ este fix tot timpul, sec şi p ...

Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici, sub salcâmul pe care-l iubeai plin cu păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare!... Se face că mângâi gâtul vioarei şi începi simfonia dezamăgirii, preludiul apropierii şi înălţarea florilo ...

(!) vezi ce face timpul?...vezi ce face timpul!.../ stai fără cuvinte şi te uiţi la el: iată o secundă cum, nepăsătoare,/ trece spre trecutul mut şi paralel cu (ne)dumerirea ta, cu viitorul/ care-şi dă-n spectacol morga paralelă şi te ameninţă cu absenţa, cică/ tu eşti la cheremul său, eşti sentinelă ţeapănă-n prezentul surd, apocaliptic,/ singurul în stare să te mai admire în încrâncenarea ta ostenitoare/ de a-ţi (s)pune toată viaţa-ntr-o (s)clipire (!)   (!) i ...

Ai grijă, fiule, ai grijă să nu treci dincolo de Linie, fiindcă Acolo domneşte/stăpâneşte marele Inutil, veşnicul Regret de a nu fi ascultat această Poruncă, devastatoarea Neputinţă de Întoarcere în timpul şi în vremea Candorii cu bătaie Lungă, dar şi percepţia Fizică a Deşertăciunii de dinainte şi de după Facerea Lumii, şi marea Certitudine a Minciunii frumoase, atotcuprinzătoare până dincolo de sânge şi de oase!   Ai grijă, fiule, ai mare grijă, fii atent, f ...

Soarele-i gata să scapete unde scapătă în fiecare seară! Scapătă, dar nu se ţine de cuvânt, adică să nu se mai întoarcă! Din cauza asta, ştiţi şi dumneavoastră, a devenit un fel de Soare banal, un motiv de sudalmă, de batjocură pentru cei care nu mai dau doi bani nici pe Lună! Nu mai zic de Pământ! Acesta se află deja la unghia mică (şi neagră, neapărat!) a-mproşcătorului de flegme şi imprecaţii pe Aria Pâinii! Cum ziceam, Soarele-i gata să scapete exact aşa, i ...

am un hectar cu ghiocei,/ şi-un cer plin numai cu luni pline, şi-un sat cu-n drum şi trei fântâni,/ şi-un sân cu mere pentru tine!   am şi dulceaţă de gutui,/ şi vin, şi dor, şi poezie, şi-un gând (ne)bun că-s făt-frumos/ dat să-ţi slujească numai ţie!   am şi un şarpe înţelept/ la rădăcina casei unde m-a(m) învăţat (dintru-nceput)/ să nu-mi pierd viaţa-n amănunte!   şi am şi-un vis că vii mereu,/ cu carul mic în carul mare, să plângem mult...căci mi-am ...

Bună dimineaţa, Doamnă...dacă ai,/ dă deschis la poartă şi ovăz la cai,/ ia-mă în căruţă...şi să coborâm/ sub tăcerea noastră-n formă de salcâm!/ doar acolo piere Timpul şi Uitarea.../ şi ne bate-n geamuri doar Privighetoarea.../ şi ne dă aminte că-ntr-al ei (des)cânt/ nu există „poate”, „dacă”, „unde”, „când”!...// Bună dimineaţa, Doamnă...dacă poţi,/ pune turte-n taşcă şi dă mers la roţi/ peste nouă dealuri, peste nouă văi,/ să plecăm ...

Şi te mai şi pârăsc la cel ce-a fost şi este-(n veac de veac) numărătorul celui deştept, dar şi al celui prost!... Nu crezi că-i mai frumos (cu binişorul)   să înţelegi că n-am să fiu (nicicând) cel ce se-nclină declinării oarbe, principiului „fă-ţi cruce pe pământ”, printre căpşoare goale, printre leoarbe?   Da, te pârăsc, mult(prea)(i)lustru zeu, la cel cu sceptru şi cu halebardă... şi nici un „of” şi nici un „auleu” şi nici un „vai de mine” ...

Pentru a ocoli asaltul Panaramei Organizate şi Apărate de/la nivel Central m-am hotărât, cel puţin în noaptea care desparte ’17 de ’18, să părăsesc Zona Fierbinte şi Caricaturală a Circului gălăţean, adică să „fac” Revelionul în altă parte, foarte departe, cât de mai departe se poate în condiţiunile în care Domnia/Răspândirea Decibelului a devenit Simbol al Imbecilităţii Contemporane în Spaţiul Mioritic! M-am hotărât, sigur că da! Dar unde oare să caut şi ...

Nu sunt vasalul tău, n-ai să mă poţi aduce la acelaşi numitor, să-mi prea/măreşti constanta de la roţi, zeu im/perfect şi dispreţuitor!   N-ai să mă poţi a/duce îndărăt, nici înainte nu ai să mă poţi, după cum râzi şi după cum te văd, mă crezi învârtit/or printre ne/toţi!   Sigur că da...eşti un frumos deştept, or un deştept frumos...pot ca să-ţi spun, dar nu mă umilesc şi nu accept spaţiu şi timp de substantiv comun!   Ţi-am fost conviv la bine şi l ...