(!) o văd pe maria cum vine/ cu căldarea plină de la fântâna cea secată,/ cum se opreşte din când în când,/ cum se odineşte,/ cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine (!) (!) aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă,/ dacă fântâna-i goală,/ să-mi spună dacă a văzut fântână cu gura în jos/ şi dacă a-nvăţat la şcoală/ cum se face făt-frumos/ din tei şi din dragoste şi din întâmplare.../ şi dacă a băut lună nouă şi lună plină din căldar ...

Sigur că da! Sigur că Adriana Sitaru a fost strigată/căutată pe toate meridianele şi paralelele Planetei! Dar nu a fost aflată decât în dimensiunile Răvăşitoare ale Poeziei din ACEASTĂ FEMEIE! Fiecare poem se situează în mintea cititorului ca un fel de Profeţie a autoarei în legătură cu propriul său Destin! Fiecare Vers reprezintă o Instituţie/Instituire a unei Stări de Urgenţă, ca şi cum Ceva/Cineva i-ar fi măturat timpul Viitor!...„Te-am iubit sub pomul troiţei de ...

Moto: „vântură vântul vremelnice vămi,/ trec triste trireme tăindu-mă-n toată/ divina-mi dorire, demonule...dă-mi/ secunda sărutului – sclavă secantă”                                                                                      (Iolanda Cremene)   salvează-mi sufletul spunându-i/ să-şi sece sfânta sublimare singură, simplă şi senină/ cum centrul cercului celest, care comandă-c ...

Sigur că da! Adevăr caut şi găsesc şi rostesc şi scriu Dumneavoastră, doamnelor cititoare şi domnilor cititori de "Viaţa liberă": Negreşit şi Admirabil, Clubul de Lectură al Şcolii Gimnaziale "Mihai Eminescu" - desfăşurat în Bibliotecă şi bine dirijat de doamna Victoriţa Tănase, bibliotecara Instituţiei - demonstrează Înaltă Clasă, ară frumos şi responsabil, cultivă cu mare grijă şi deosebită atenţie, mugureşte, înfloreşte, creşte şi culege Fructe în Stare ...

Auzi, doamnă! Auzi, domnule! Cică „am dansat ca un blestem/ în care vinul se îmbată,/ până ce noaptea a murit/ pe sânul meu rotund de fată”!!! Ce Metafore! Ce Paradox! Fata aceasta, ACEASTĂ FEMEIE, a fost trimisă special de către Preşedintele Statelor Unite şi Rotunde ale Poeziei Universale! A fost semănată în Câmpia Bărăganului, pe Câmpia Limbii Române, adicătelea! Această fată e Moara de Vânt a oricărui Poet cu Suflet de Don Quijote! E visul oricărui bătător l ...

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o fi mai greu, însă femeia aceasta tulburătoare/ crede în dumnezeu (!) crede fără oprire şi se roagă/ numai pentru sufletul meu, se roagă şi-n rai şi-n iad/ şi-n catedrală şi-n mausoleu (! ...

La prima citire a poeziilor trăite/scrise de Adriana Sitaru, năuceala-i mai mare decât cea produsă la întoarcerea privighetorilor din ţările calde sau la căderea Lunii pe Pământ! N-ai cum să nu rămâi fascinat de frumuseţea Limbii Române şi de frumuseţea poeziei despre Limba Română, numită chiar „Limba română”! Citiţi şi minunaţi-vă, români de Ispravă şi de Admirare, ce sunteţi! Citiţi cu ochi de Ceahlău şi de Argonaut: „M-am îngemănat cu Limba Română/ D ...

sigur că da, nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimic n-am! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte!   sigur că da, mai singur decât o fântână părăsită şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale nu poate fi decât un poet fără patrie... şi – mai mult – nu poate fi decât o patrie fără poet! ...

Da, sigur că da! Cum am promis în ziarul de ieri, câteva zile vom catadicsi să-i observăm înălţimea şi profunzimea Adriana Sitaru, despre care şi căreia (i)-(a) scris, succint şi frumos şi tulburător, Luminiţa Mihai! Deoarece, după cum veţi vedea, Poezia nu are Domiciliu Stabil, nu are Margini, chiar dacă s-a născut pe abscisa lui Panait Istrati sau pe ordonata Hortensiei Papadat-Bengescu! Fiindcă n-am întâlnit Poezie mai abitir decât cea pe care (ne)-a lăsat-o Adriana Si ...

Ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această clipă chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă, când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată! N-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea care n-are timp/ să-şi pună prima întrebare în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume, ci este-o glumă printre sfinţi/ şi printre celelalte glume! N-ai timp ...