(!) frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier (!)   (!) încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi (!)   (!) încep să ştiu că totdeauna/ m-ai dat la pulbere şi praf să nu ţi se mai pară luna/ mireasa mirelui moldav (!)   (!) eu am fost mirele pe care/ l-ai spus la cina lui da vinci l-ai condamnat la înălţare/ în colţul nostru cu pai ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Prefectură, fac o adâncă plecăciune către direcţia unde cred că stai şi munceşti şi gândeşti şi visezi şi nu ştiu ce mai faci...şi te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am mai dat nici un semnal de viaţă sau de moarte! Nu vreau să nu mă pedepseşti pentru lenea ceasta din ce în ce mai acaparatoare, dar să ştii că nu te-am uitat! Cum pupăza să pot uita cea mai frumoasă alcătuire din cărniţă şi osişoare şi ochişori şi năsuc ş ...

(!) soldatul azvârle castronul.../ şi-şi bagă ceva în armată... şi fuge (din braţele morţii)/ că are (acasă) o fată (!)   (!) şi fuge şi fuge şi fuge...(!)/ pândesc generalii cum fuge (!) ce tare aleargă soldatul/ cu mâinile-n formă de cruce (!)   (!) aleargă şi plânge...aleargă...(!) e iar şi e iar dimineaţă...(!) îşi vede (în gropi de obuze)/ prietenii lui fără viaţă (!)   (!) azvârle vestonul, cămaşa.../ (îi par duşmănoase şi grele)... şi crede că ...

Ce toamnă autentică ai început să dai, Dumnezeule!...O toamnă cum se găseşte numaidecât în Poezia lui Serghei Esenin, în Poezia lui Nicolae Labiş, în Poezia lui Nichita Stănescu şi în Poezia Marilenei Apostu! O toamnă printre rânduri de cocori gata de Plecare! Şi printre versuri gata de Eternizare! Şi printre visuri şi gânduri gata de împlinire! O toamnă frumoasă ca o Iubire târzie, dar liniştitoare, şi care, iată, începe să se suie pe piedestalul Mirării şi Admir ...

Astăzi e duminică... chiar foarte duminică pot spune că este, chiar n-am întâlnit niciodată o duminică aşa de frumoasă, o duminică de poveste o duminică de aşternut pe curat şi de învăţat pentru acasă (!) Astăzi e duminică... chiar şi toamna se miră şi se bucură că are taman în mijlocul săptămânii o duminică aşa de minunată, o duminică din cale-n dare pogorâtă pentru fructele luminii din grădină şi din ogradă (!) Astăzi e duminică... şi toate crizantemel ...

Rar, foarte rar se întâmplă să găseşti un Poet care să semene leit cu Poezia sa! Marilena Apostu seamănă leit cu Poezia pe care o descoperă! Sau, dacă-i mai bine şi mai frumos, Poezia îi seamănă leit! Seamănă cum Mântuitorul cu Mama lui, Maria! În fiecare Poezie se vede şi se aude o Marie! Bineînţeles, pentru cei care au, vorba Cărţii, „ochi de văzut şi urechi de auzit”! Când citeşti o Poezie a  profesoarei documentariste de la Şcoala gimnazială „Sfântul Gri ...

(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!)   (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!)   (!) şi gata să-mi arate cât de mare-i/ deşertăciunea cestui alb tăcut şi-nveşnicit cu sufletul vioarei/ în dansul ultim chiar de la-nceput (!)   (!) ce frumuseţe singură şi lung� ...

Literalmente, cum deja am de/scris în desfăşurarea/înfăşurarea rubricii noastre de provocare şi scormonire şi cercetare elegantă, gălăţeanca Marilena Apostu, profesoară documentaristă în Gimnaziul „Sfântul Grigore Teologul” din Galaţi, ştie ce face, ce este şi cum este Poezia...(adicătelea „singurul lucru nejefuit din Univers”, vorba poetului Nichita Stănescu)...şi, mai ales, ştie ce se spune despre Poezie! Şi nu ce se spune pe la colţuri şi prin aşa-zise căr� ...

(!?) hai să fim ai nimănui/ chiar „la cotul donului” – crâşma noastră veche-veche,/ unde zice la ureche ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul şi dulceaţa, despre cele/ mai uşoare şi mai grele zile, nopţi, câte ni-s date/ – hai să bem (pe săturate) câte una mică...tare.../ dacă n-avem bani...de mare... şi să ne-amintim de-atuncea,/ când abia-ncolţise crucea noastră de voinici, când lumea/ se-ntreba cine anume-a dat să ne-ntâlnim într-astă/ bucurie ...

La o privire atentă, în fiecare poezie a gălăţencei Marilena Apostu se vede şi se aude o Lacrimă! Se vede şi se aude fiindcă-i Mare şi Amară şi Adevărată! Aşa, cum şi ochii Mari şi Amari şi Adevăraţi ai Poeziei, adică ochii acestei Autoare, care mă situează în dificultatea in/acceptării unei Invidii frumoase, însă departe de orice Ipocrizie! Şi nu pot să nu-mi aduc n-aminte unul dintre cele mai curate poeme despre Lumină: „Izvorul nopţii”, de Lucian Blaga! Şi ...