Sigur că da! îmi sfârâie ochii şi călcâiele după Florica din colţ! din colţul de jos al străzii Spătarului, exact unde asta dă-n Columb, casa din stânga! sunt lulea după ea, cum se zice! o iubesc romantic! o ador tare! gândul la ea m-a făcut să arăt ca un ţâr! nu mai mănânc aproape nimic! doar covrigi din ăia cu foarte mică rază de acţiune! şi iaurt din ăla în borcane mititele! că mi-a spus un doctor de inimă să nu fac abuzuri de nimic, dar el habar n-are că eu ...

mai mult ca sigur, vine dinspre partea de sud a moldovei de nord şi-mi bate la poartă şi-mi spune că trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă gătesc şi să iscălesc primul acord cu direcţia şi sensul ultimului drum fără de care nu se poate nădăjdui şi descoperi şi trăi nici măcar o clipă de eternitate! mai mult ca sigur, vine dinspre partea de nord a moldovei de sud şi-mi bate la poartă şi-mi spune că nu trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă gătesc ş ...

Astăzi se întâmplă cea de-a patra întâlnire a mecanicilor care mai sunt în timpul vieţii şi care au condus locomotiva clasică/celebră, acum aşezată pentru odihnă veşnică, precum o Statuie a Ostenelii, în faţa Gării CFR din Galaţi! Sigur că da! Evenimentul anual este organizat/dirijat de Mihai Ariton şi Dumitru Ivan, foşti conducători destoinici ai locomotivei care a dus şi a adus atâtea şi atâtea trenuri: trenuri de marfă, trenuri de persoane, trenuri de personalită ...

Sunt chiriaş în casa de pe strada Spătarului 23. Tanti Maria (spălătoreasă harnică la nu ştiu ce fabrică de scos apa din urechi) şi nea Ion (tinichigiu notoriu la nu ştiu ce uzină de băgat apa în urechi) sunt proprietarii odăii în care stau. În odaia asta am un pat de-o persoană masculină, o masă de-o persoană (tot masculină) şi o sobă de-o mie şi una de persoane (indiferent de sex) fără lemne. Proprietarii sunt nişte oameni cumsecade. Nea Ion e un moldovean molcom di ...

(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune, du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune de bucurie pentru clipa/ în care totul va muri (!) (!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare, ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde şi cum, numai tu ştii ce-nseamnă clipa/ aceea, cea fără de care sunt un biet plus pe-o cărăruie,/ pe orice cale ş-orice drum (!) (!) hai, demiurg ...

Iată-l, vine! în sfârşit, vine! e tânăr, are treizeci şi doi de ani, deşi a plecat (a dispărut) în urmă cu mai mult de cinci secole şi jumătate! vine pe jos, că n-are cal! calul său este expus în galantare, la discreţia lăcomiei celor care vând! care vând totul, începând cu crucea Mântuitorului, începând cu crucea mă-sii, începând cu propria-le cruce!... Iată-l, vine! vine încet şi zâmbind printre lacrimi, vine Francois Villon! vine şi începe să declame celebra ...

Toată viaţa ai citit şi ai dat lucrare scrisă la citire, dar nu ai reuşit niciodată să treci în clasa următoare! Ai rămas tot cu ochii în pământ şi în stele şi în psaltire, ai rămas tot cu sufletul legat de-un ghiocel şi de-o cicoare, ai rămas tot cu inima legată de-un fir de aţă şi cu gândul că n-o să ajungi nici măcar la postfaţă, darămite să vezi cum te ia ne/cuprinsul şi te duce la epilog măcar cum l-a dus pe genialul cel galben, Van Gogh! Şi doar ţi-am z ...

Onorabilul Eric Hamilton, pseudonimul americănesc al gălăţeanului Dumitru Gheorghiu din Florida, mare admirator şi sponsor de Poezie şi Candoare, dar şi iubitor de Operă/Operetă, mi-a sugerat să public în ziarul "Viaţa Liberă" un text amintitor/comemorativ despre/pentru Elena Patrichi, fostă mezzosoprană, dar şi "întemeietoare" a Teatrului Muzical "Nicolae Leonard"!... Sigur că da! Onorăm această rugăminte şi, astfel, măcar pentru o Clipă, închidem Cortina Uitării şi d ...

vine iarna peste mine/ cu şenile de zăpadă mi se-nfige-n creier crucea/ subţiindu-se de ploi am trecut de primul viscol/ care-a vrut să mă revadă şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi lunecărilor de sănii/ le sunt îngerul aproape oameni cu veşminte albe/ văd iubindu-se în ger mi-este cald de-atâta viscol/ simt că nu mă mai încape haina mea rămasă nouă/ de pe vremea lui homer vine timpul şi răstimpul/ să-mi aducă întrebare viaţa este o greşeală/ moartea es ...

Nici nu ştiu cum să mă adresez ţie: domnule bătrân? ori bătrânule domn? Însă sper şi te rog să nu te superi dacă îţi spun simplu: bătrâne!... Aşadar, acestea fiind puse la punct, mă grăbesc să-ţi scriu despre evenimentul ce urmează să se petreacă mâine, în spaţiul şi în timpul nostru i/real, pe bune şi în adevăr. Astfel de pe/trecere n-a mai fost la noi şi nici în preajmă. Mi-a spus tata. Ştia de la taică-său. Cred că-i bine să fim şi noi în jurul sau à ...