Pândesc şi eu: iată, apare-o Muscă,/ apare şi un Om, să se convingă despre meticuloasa-mpletitură,/ despre-ntâmplarea tristă de-a fi Pradă, despre-nvăţare, despre dezvăţare/ despre Paingul Vigilent...mătincă ceva e Minus în desfăşurarea/ acestei Ecuaţii care-nnoadă nădăjduirea, punct cu punct ori, poate,/ ceva e Plus în ceastă-nfăşurare mai Grea sau mai Uşoară pentru Minte/ Numărătoare, dar şi Numitoarecând nu ştii cum se Cheamă ce se vede,/ când nu ştii cum ...

Eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ lângă un pocal cu vin sfinţit într-o toamnă pentru care toate/ uşile candorii se deschid, pentru care porţile iertării/ nu se mai închid o viaţă-ntreagă şi o moarte-ntreagă, pentru care/ cred că vecinicia nu e joacă!   Eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ albă, într-un dans tulburător, printre smirne, amfore, potire,/ printre zei care mai ştiu ce vor într-această lungă-ncrâncenare/ printre curăţie şi păcate: să le dai un strop de iert� ...

De vorbă, într-o zi, cu Alter Ego,/ sub foşnetul Salcâmului pe moarte, încerc să uit...şi să mă uit pe Însumi...!/ E gata...şi nimic nu mă mai doare, nimic şi nimeni nu mă mai răscoală,/ nu mă mai strigă, nu mă mai desparte în două, într-o sută, într-o mie/ de părţi...sunt tot...şi nu mi se mai pare că-s tributar Deşertăciunii, nu mai/ dau socoteală, zilnic, nimănuia... şi nu mai ştiu să preţuiesc nimica:/ nici bun, nici rău, nici sfânt, nici Aleluia!...   ...

Stau de mult în gară, din secunda zero.../ ceasurile parcă merg invers şi mint,/ trenul întârzie, vine şefa gării/ îmbrăcată-n negru şi abia vorbind: nu mai am bilete pentru viaţa asta,/ strângeţi-vă mâna şi plecaţi acum,/ unde fiecare ştie că-l aşteaptă/ începutul altui fără capăt drum! n-am nici pentru moarte...toată astă lume/ le-a luat pe toate, cred că s-a grăbit/ să ajungă prima tocmai unde are/ chiar deşertăciunea gâtul pe cuţit! să ajungă prima tocm ...

Sigur că da! După moarte, Poeţii, indiferent de nume ori pseudonim, nu „există” decât prin Pomenire, adică „bârfindu-i” rău sau bine şi cetindu-le cărţile! Tot la fel cum zice Nichita Stănescu „nu există fulger fără fulger”, putem afirma (fără rezerve) că „nu există Eminescu fără Eminescu”, „Dante fără Dante”, „Ivănescu fără Ivănescu”, „Esenin fără Esenin”...dacă uităm să le mai rostim re/numele şi dacă uităm să le mai deschidem „ ...

Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vedere lungimea care-i sprijină învârteala între Minus şi Plus Infinit, continui Alergătura într-astă Joacă şi mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă piere cel care l-a făcut pe Învârtitor, dar şi pe Învârtit? Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea şi În/Cercarea vor să Tacă? Pe mine a-nceput de mult vreme să mă doară sufletul şi gândul că această rotundă/dumnezeiască Jucărioară rugineşte azvârlită în Uit ...

Ieri, după utrenie, cam pe la unsprezece ceasuri şi treizeci de minute, mi-a bătut (la poartă) Maria din Deal! Şi mi-a bătut şi Iolanda Cremene! Ca să mergem la Maria din Vale! Ca să-l comemorăm pe poetul Nicu Scarlatină, pseudonimul lui Costică Scabie, dar şi Doctor în Piele! Sigur că da! Cum să nu mă duc? Mai ales că la pomenirea poetului Gheorghe Jugastru, pseudonimul lui Vasile Carpen, n-am reuşit să ajung din cauză că, aşa cum ziceam în ziarul de vineri, mi-i din ce ...

Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce...de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de adâncul şi naltul/ tăcerii din braţele sale întinse mai mult decât vremea/ şi timpul uitării totale?   Sunt gata, aştept, stau la poartă.../ şi oare de ce nu mai vine? târziul surâde sardonic/ şi dă negreşit peste mine, s-a ...

Dragă (şi aproape in/acceptabilă) Marie din Vale, aştept cu aleasă ne/răbdare să se facă Duminică şi să te onorez cu prezenţa mea la Şezătoarea pe care o "ţii" în memoria poetului Nicu Scarlatină, pseudonimul lui Costică Scabie! Pe Scabie îl cunosc de când am contractat nişte râie în autobuzul 9! Şi m-am dus valvârtej la cabinetul lui, că era Medic de Piele! M-a tratat cu leşie din cenuşă de ciocane de păpuşoi, cu secărică şi femur de păsărică-n smântânică ...

Maria s-a mutat într-o dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar adio, m-am trezit fără ea în odaia plină cu poezii, n-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, în sus şi în jos, înainte şi înapoi, şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi, însă nu mi-a răspuns, şi nu am aflat-o nicăieri între soare-răsare şi soare-apune, între cer şi pămân ...