Ne adunăm ca nişte năzdrăvani/...(băieţi săraci şi veseli şi codane)... şi alergăm spre satul celălalt/ ca să mâncăm dulceaţă din borcane! Bunica nu-i acasă, a plecat/ pe dealuri, să prăşească păpuşoaie... însă noi ştim unde ascunde cheia/ de la dulapul sfânt, de la odaie! Mâncăm în fugă, în tăcere, mult,/ cu ochii la icoană şi la uşă, cu frică...nu cumva să se întoarcă/ bunica: mamă, soacră şi mătuşă!... [este târziu, este demult şi trist/...(� ...

Mamă, mai bine mă făceai fântână,/ să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele,/ mână de mână,/ unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fată/ după oleacă de apă cu lună plină şi uitată/ în ochiul adânc şi la fel de înalt/ ca plânsul din ochii matale,/ care au umplut izvoarele din deal şi din vale!   Mamă, iartă-mă că nu m-ai făcut fântână/ şi m-ai făcut poet şi nu-mi dau sama/ că din laptele matale am învăţa ...

1. Introducere E frig...tu alergi pe catete, spre marile noastre duminici!/ vii parcă a ultima oară şi parcă ai ochii hercinici!/ Găseşte o ipotenuză! (aşa ţi-am şoptit la-nceputuri!)/ şi tu ai crezut că triunghiul dreptunghic e sumă de fluturi,/ de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici,/ cu toată mirarea şi mila din ochii tăi mari şi hercinici!// Ai grijă, că nu totdeauna triunghiul drept are dreptate!/ alege-(ţi) o ipotenuză/ şi află mai multe pătrate!/ ...

!mol(dor)mi/re/ la/sol...dor:/ cântec şi descântec...nu-i mai frumos şi mai uşor/ cum e moartea nimănui, cum e ţărna celui trist/ când nu plouă, când nu-i nins la picioarele lui christ.../ mol(dor)mi/re la/sol...stins!   !rod(sol)la/re/ mi(mol/dor):/ nu se poate...dar să strigi: ecce homo!...(când cobor).../ lama sabactani!...când (prin urcare) pierd şi pierzi/ totul...dar începi să-nvingi putred şi uscat din verzi.../ rod(sol)la/re/ mi(mol/sfânt)!   !să învingi, să tot � ...

De fiecare dată, invariabil, în noaptea Solstiţiului de Iarnă visez că vine Iarna! Şi-n noaptea Solstiţiului de Vară visez că vine Vara! Visez că vine Iarna cu trenul de Moscova – Galaţi! Şi visez că vine Vara cu trenul de Rabat – Galaţi! De fiecare dată, invariabil, am ratat întâlnirile! Şi cred că şi din cauza asta mă sfidează şi mă ironizează ceste două anotimpuri, trec pe lângă mine de parcă nu eu aş fi cel care le-a eternizat prin ziare, prin reviste, prin ...

m-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate, stătea pe gânduri şi cerşea/...(doamne, ce moarte cumsecade!)   cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete... şi, când i-am spus că eu nu mor,/ s-a-ntors cu faţa la perete ş-a început să plângă mult,/ ca orice moarte serioasă... şi, să nu creadă că n-ascult,/ că nu mi-i milă, că nu-mi pasă, am început să plâng şi eu/ cu vorbe calde şi aproape de umăru-i bătrân şi greu,/ de fruntea-i tri ...

Astăzi e o ziuă mai specială, dacă mi se permite să forţez gradul de comparaţie! Mai specială decât Mâine vreau pentru ca să zic! Mâine, Astăzi nu va mai face nici două parale, adică va fi un biet Ieri inutil, supus uitării a/normale! Deci, Azi fiind o ziuă specială, am să-mi asum aroganţa de a „croşeta” pe marginea unui domn aproape Ne/Cunoscut de dumneavoastră, deşi-i simţiţi prezenţa/absenţa în orice Clipă a Pe/Trecerii fiecăruia în/spre implacabila Deşert� ...

te salut jupâne te salut/ eu sunt gata să mă sui pe scut eu mă dor de mama şi mă fac/ istui timp mai înţeles şi drag decât poate să însemne poate/ milă dumnezeu eternitate! te salut jupâne te salut/ eu sunt gata să mă dau bătut pentru cei care aud ceva/ din ce spune sanctitatea mea pur şi simplu punct pe i respect/ înger ne-tot aiuritor defect! te salut jupâne te salut/ sunt un biet naiv nepriceput nici păcate nu mai ştiu să fac/ mi-au furat şi fluierul de fag nu mai am d ...

Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce nu-s:/ eu îi scad mâine din astăzi,/ cum pe jos din sus!/ tu-i aduni astăzi cu mâine,/ cum pe sus din jos.../ şi ne dă (în tot de-a una) ieri majestuos!// Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce sînt:/ eu îi scad pe ceşti din ceia,/ cum pe cum din când!/ tu-i aduni pe cei cu ceştia,/ cum pe când şi cum.../ şi ne dă (în tot de-a una) unde-i chiar acum!// Hai să ne jucăm de-a dura/ printre noi, acum:/ eu îl scad pe eu din mine,/ ...

aştept să plece trenul din gara cu peroane pustii, doar câţiva câini se uită la mine şi doar câteva marii pe care le-am mai văzut pe străzile acestui oraş năuc, dar nu ştiu dacă le-am iubit vreodată, nu ştiu unde se duc!   nu mai am flori şi apă şi merinde – acestea nu mai sunt nici măcar în dicţionare, darămite în acest oraş întristat şi umilit şi mărunt şi prăbuşit în sine – se aude cineva, din când în când: nu mai pleacă trenul!...nu mai pleacă tren ...