Promiteam (în ziarul de ieri) c-am să scriu şi am să public cel mai frumos poem despre vârsta senectuţii, la rugămintea bătrânului care ar fi avut un loc pe scaun, dacă... (nu mai spun, dar consider că aţi cetit şi aţi analizat... şi (n)-aţi aplaudat ce a păţit bietul moşnegel înţelept, da?)... Aşadar, îl rog frumos pe isteţul bătrân să se uite la rubrica NEC PLUS ULTRA, iar într-aceasta să admire cu lacrimi încă unul dintre cele mai triste şi adevărate poeme des ...

Bunicul meu cânta la frunză/ şi o dădea (frumos) la cai!... apoi, ce fel de cavalcadă/ se auzea pe dealuri: hai! Fuma ţigări (fără oprire,/ mahorcă sănătoasă)... Blând, se răţoia la cai, pe vale.../ dar nu-i bătea din când în când! Umbla regeşte prin ogradă,/ atent la Marele Nimic!... ’tu-i mama ei de bătătură! - zicea, şi rămânea bunic! Şi, câte-o dată, fără milă,/ trăgea cu puşca... Eu, stingher, plângeam pe prispă, către păsări.../ plângeam că trag ...

Bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat de riduri! Şi încă se vede că mai poate păstra şi mai poate folosi gesturi şi vorbe decente, încărcate cu tot respectul din lume! Urcă şi nu găseşte nici un scaun liber! Toate scaunel ...

Tu vezi cum păsările-n zbor,/ ca nişte cruci, se pierd în zare, parcă se duc spre-un veci de veci/ plin cu seminţe şi cuibare?! Se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte cu viersul bine-cuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte! Chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai să le vezi înlăcrămate... ne dau, şi nouă, cât mai mult/ din scurta lor eternitate! Stoluri de cruci deasupra mea,/ deasupra ta, deasupra noastră vin şi s-opresc, din când în când,/ parcă ne ch ...

„Mâine, taman la revărsatul zorilor, taman la ora naşterii tale, pe care cred că nu ai uitat-o, să fii acolo, negreşit, sub teiul din Dealul Ciorii! Pentru Revelaţie! Să nu lipseşti! Să nu întârzii! E unica dată când mă arăt! Altă şansă şi alt noroc n-ai să mai prinzi în această Viaţă! Sunt convinsă că pricepi ce-ţi spun şi că nu te vei strădui să nu fii prezent la Întâlnire, la desfăşurarea cestui Moment Astral... şi că nu vei face nici un efort pentru ra ...

Domnule Du, jur pe cuvânt,/ chiar dacă tu poţi spune Nu: în seara asta sunt viteaz,/ vin să o fur pe doamna Du! Nu te-ntrista, stai liniştit,/ nu-ţi pune ghetele pe dos: vin cu măslin, vin şi cu vin,/ şi am s-o fur foarte frumos! Să nu mă bagi în sperieţi,/ nu ţine câinele flămând, să mă mănânce când o fur/, acum, când am ajuns la rând! Ca să nu crezi cumva că-s tâmp,/ am să aduc şi nişte flori, să i le dau cum unui mort,/ căci n-am s-o fur de două ori! Dacă nu ...

Sigur că da! nu mai vine mama să mă scoată din dilemă! nici libelula nu mai apare! cred că primăvara are întârziere! cred că sărmana lepidopteră s-o fi săturat de hazul meu mioritic şi s-o fi dus cu altă primăvară, s-o fi dus unde nu sunt atâtea dileme, atâţia filozofi care aşteaptă doar să vină părinţii şi să-i scoată din orice încurcătură!... La urma urmei, ce dacă nu mai încap nici acolo, nici aici? şi ce dacă n-am să ies din această sfântă nebuloasă? ...

Mă duc la tine, doamnă Du,/ chiar dacă pleci şi nici nu-ţi pasă că te aştept şi că ascult/ cum cad gutuile pe casă! Mă duc la tine şi te-ntorc/ din toate drumurile tale, să stai Acolo, când voi fi/ clopot Iubirii catedrale! Mă duc la tine şi încerc/ în cerc Apropierea care ţine departe trupul tău/ şi mintea mea devastatoare! Mă duc la tine şi te rog/ pentr-un şotron şi pentr-o ţurcă, pentr-un ascunselea frumos,/ într-un amurg şi-ntr-o amurgă! Mă duc la tine-n cont ...

Ar fi bine să aflu că sunt? sau ar fi fost bine să aflu că nu sunt? ar fi fost bine să vină tata şi mama să-mi limpezească aşteptările?... Iată, aşadar, alte şi alte întrebări care-mi înteţesc negura şi-mi accelerează dilema! întrebări care mă fac vulnerabil, numai bun de zvârlit în marele depozit al Uitării!... (vezi, Doamne, în loc să caut o ieşire, în loc să fac ceva şi să forţez iţele încurcăturii, eu stau şi mă scufund în retorica asta păguboasă, î ...

!cuvintele mele pe cine regretă/ când lumea dansează în raiuri precare/ şi-şi scrie iubirea măruntă, cu cretă,/ pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare?// !pe cine înalţă cuvintele mele/ când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă/ copiii să urle, să scuipe la stele, să-şi târâie dorul prin beznă şi frică?// !pe cine coboară aceste cuvinte,/ din susul, din josul, din lungul, din latul/ acestui nimic poreclit înainte/ şi zis înapoi, printre care păcatul/ e rege şi scl ...