De ce ai lăcrămat şi de ce încă mai eşti tristă, Maria? - o întreb în timp ce ea-mi toarnă cafea şi lichior de cireşe amare. Nu-mi răspunde imediat! Cred că vrea să mă surprindă! Cred că vrea să mă ţină în şah, cum se spune! Şi cred că are ceva de ascuns! Mereu are ceva de ascuns! Dar nu mă deranjează! E chiar interesant! E frumos! Cum să nu fie ademenitoare imprevizibilitatea? Cum să nu-mi placă şi să nu râvnesc... orizontul? Mai ales că Maria, această contab ...

mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos... acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept! n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi... şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori! am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş-am fost şi zbor ş ...

Ce mă mai scormoneşte Maria asta! Ce mă mai provoacă! Îmi umblă destul de mult prin inimă şi prin creier, mă cotrobăieşte meticulos, dar destul de elegant! Iar această eleganţă mă determină să n-o pot refuza! Are-un fel de pedanterie plăcută, deloc sâcâitoare! Un fel de a mă împinge-n uşor-uşor în flăcări... şi apoi de a striga „fii atent să nu te frigi”!... Sigur că-mi aduc aminte cele două versuri memorabile, formidabile, răscolitoare ale Maicii Teodosia Zo ...

Din tot ce mi-a dat în calea spre acum şi spre atunci şi spre aici şi spre acolo, nimic nu seamănă cu ce am visat şi am cerut domniei sale! Din tot ce mi-a dat, s-a ales numai praf şi numai pulbere şi numai scrum! Cred că m-a păcălit, cred că m-a îndepărtat de scurtăturile diagonale/diametrale şi m-a lăsat să merg pe catete, şi m-a lăsat să rătăcesc pe lungimi, şi m-a lăsat să mă izbesc din perete-n perete, şi m-a lăsat să pricep singur că (nu) se (mai) poate, să ...

Bineînţeles, cine l-a citit pe rusul Serghei, mai mult ca sigur poate să-l priceapă şi pe O. Pitulice în toată superbia textelor pe care le-aţi văzut şi le-aţi analizat în această rubrică din gazeta de ieri! Parol, chiar o rog pe Maria să-mi acorde puţin răgaz pentru ca să-mi copiez şi eu (în Caietul pentru Acasă, nu doar pentru ziar) aceste poezii regale şi binecuvântate, aceste pe/treceri pe sub Arcul de Triumf al Deşertăciunii! Plătesc, sigur că plătesc! Toţi plă ...

"Când eram mai tânăr şi la trup curat" mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad... mă jucam prin gară, mă jucam prin târg, sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg... inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun, eram pur şi simplu substantiv comun, şi-aveam patru versuri sfinte-n buzunare... şi râvneam întruna literă mai mare! Şi plecam acasă plin de-un blând refren, şi cădeam din visuri, şi săream din tren... mă-ntorceam acolo, unde m-a durut toată poezia timpului trecut. ...

Şi parcă nu-mi vine să cred cât de mulţi prieteni şi cunoscuţi şi vrăjmaşi văd pe pereţii acestui lăcaş al sentimentelor regăsite ori pierdute, al sufletelor vii, dar şi moarte, al amăgiţilor şi dezamăgiţilor sorţii, al (ne)norociţilor (ne)căsătoriţi, al haihuilor şi al serioşilor, al aventurierilor şi al curioşilor, al căutătorilor de alean şi de alint, de dulceaţă şi de amărăciune! Iată, chiar în mijlocul peretelui dinspre apus, cu faţa spre răsărit, ...

Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... după cum se povesteşte/ c-ar fi fost primul bigbang, prima ziuă, prima noapte:/ brusc, fulgerător, la ţanc... tocmai când era (ne)voie/ de-un Eon pentru Nimic şi pentru ce-avea să-nsemne/ Tot: surpriză, loz în plic! Mie tocmai mi se pare/ că sunt într-un Paradis, achitat pentr ...

Frumos! Formidabil!... Care va să zică, stimabila Maria, contabila mea misterioasă, cu asta se ocupă! Ce muzeu e-n stare să întreţină şi să contabilizeze! Un muzeu al celor care nu prea au avut şi nu au unde să-şi lase sufletul, să-şi descrie şi să-şi dăruiască/vândă veşniciei imediate, dacă nu totale, aceste formidabile păreri/epitafuri, explicaţii/madrigale, amăgiri/dezamăgiri! O nemaipomenită sumă de vieţi des/compuse în câteva rânduri, sub tăcerea adâncă ...

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea! printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda, ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală ş ...