Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi foloseşte această frământare, şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu tot neamul acestora toate (specifice dilemei)... iată, mă perforează fulgerul şi ecoul unei întrebări înfricoşătoare: dacă aş afla (dacă mi s-ar spu ...

Te-aştept pe cărarea cu-n capăt/ la mine şi-un capăt în gară, să mergem alături şi singuri,/ Acolo, a ultima oară! La cinci fără cinci vine trenul/ plecat de Atunci, să ne ducă la marginea Visului, unde/ nimic nu e-n stare de Fugă, nimic nu e-n fugă de Stare,/ nimic nu e cald şi nici rece... şi nimeni nu poate să zică:/ (n)-am fost, pe aici (nu) se trece! Să iei doar Uitarea cu tine.../ în rest, sunt netrebnice toate: şi milă, şi silă, şi rugă,/ şi umbră, şi Via ...

Sunt sau nu sunt!...(aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)...Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care păzeşte ieşirea? cine să pună o vorbă bună la Demiurgul ce Rău (sentinţa lui Emil Cioran, da?) poate se îndură să-mi deschidă, să mă scoată la lumină? cine să mă dumirească ...

Cuvântul meu s-a dus cu vântul/ care-a bătut la uşa ta, să-ţi spună când începe ploaia/ şi când sfârşeşte moartea mea! Să fi deschis...ce întâmplare/ şi ce minune-ar mai fi fost: primeai în casă poezia/ şi viaţa mea fără de rost! Primeai un timp, primeai o vreme/ de reverie şi poveşti... şi toată binecuvântarea/ din glasul Limbii Româneşti! Primeai o steauă lângă Steaua/ ta mai frumoasă ca a mea şi mult mai bine răsărită,/ să-mi iau lumină de la ea! Ţi- ...

Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!...gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate mă a ...

din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumină s-o prind măcar o clipă mai încoace/ să fie ne-ncepută şi senină mă rog pe drum la cel de sus/ amână potopul frigul şi pustiu-n vetre iată se vede susură păstrează/ aceleaşi păsări calde printre pietre şi mă grăbesc şi plâng de bucurie/ închid un vis deschid ...

Da, coborâm sub Demisol! Mă cocoţ pe taburet şi aşez portretul madamei Maria lângă portretul meu! Sigur că da! Gata! Nu mai sunt singurul Viu printre atâţia Morţi! Am alături o Vie! Dar oare cât „viu” mai activează/rezistă în fiecare? Şi, dacă mai activează/rezistă, oare până când? Ce „fericiţi” sunt cei Morţi! Şi cât de bine le „vine” astfel de fericire! Mă uit la portretele lor „sfidătoare”...şi parcă simt invidia cum îmi ronţăie „interiorul� ...

Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi!...nu-i nimica (în lumea/ aceasta) mai viu şi mai sfânt!   Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng!   Ce lung este dorul de mama,/ şi pur, şi cuprins într-atât, cât poate o inimă-ntreagă/ să umble (mereu) până-n gât!   Ce scump este dorul de mama!/...îl văd, îl aud şi-l suspin cu cea mai frumoasă tristeţe/ cumplită şi făr� ...

E portretul ei, de Atunci...când ne-am cunoscut/întâlnit să câştigăm un loc de „frunte” în această Galerie a „Somităţilor” pătimaşe, în această „Rezervaţie” cu cele mai rare păsări cântătoare, păsări de pradă, păsări de companie, păsări de curse, păsări domestice, păsări sălbatice, păsări de asalt, păsări de vânătoare, păsări de ouă, păsări de pene, păsări de alintare şi consolare, păsări de lămurit că, ştiţi foarte bine, „dacă D ...

Vezi bine?...gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună, e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta, pe care l-a şters (din vedere,/ din milă) Celestul, Celesta!   Şi-adună şi scade şi-oftează:/ nimic nu-i mai pare-a fi sacru când vede şi-aude atâta/ minciună cum umblă-n fiacru şi-şi poartă-n hailaif nesimţirea/ şi face scârbire în jururi... cum toţi pământenii azvârle/ cu slin şi sudalmă- ...