Sigur că da! Ea este! Sfânta Revelaţia! În alb-negru! Cu toate mânurile întinse şi lungi exact cât drumul de la ea până la mine! Blândă şi serioasă şi surâzătoare cu toate blândeţile şi surâsurile celor care mi-au surâs şi m-au atins cu smerenia şi blândeţea lor vindecătoare!... Şi se apropie, se apropie, se apropie... dar parcă eu mă apropii de ea! Şi, pe tava din palmele sale, văd un Bilet de tren şi o carte de Rugăciuni! Mă roagă să le iau! Cică sunt ale ...

Ierburi amare, ierburi dulci/ de aşteptare cresc pe gând: mă uit în zare şi încerc/ s-o văd cum vine lebădând! Fluturi lunatici, fluturi lungi/ până la ziuă zboară când stau lângă somn şi tot aştept/ s-o văd cum vine lebădând! Greieri frenetici, greieri trişti/ cântă viori cu lemnul blând: mă uit pe vale şi pe deal,/ s-o văd cum vine lebădând! S-o văd cum vine lebădând/ peste aşa de mult frumos, m-aş face umbră de salcâm/ florit în sus, florit în jos! S-o ...

Ştie tot gălăţeanul, şi nu numai, că pe partea dreaptă a străzii Mihai Bravu, cum circuli dinspre sud spre nord, taman în coasta stângă a Teatrului Muzical, se află Fabrica de Sfinţi! Aşa-i zice prietenul meu, Mitică Filurete, locuitor în preajma cestor obiective educaţionale de excepţie, Seminarului Teologic! Şi nu-i zice la modul peiorativ, ci cu toată convingerea că, măcar în acest spaţiu, Viitorul Ţării se plămădeşte şi se frământă şi se creşte şi se matur ...

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai durabile texte rămase tablou"şi dacă rogi, şi dacă nu rogi, republica-i plină cu demagogi! şi dacă furi, şi dacă nu furi,/ republica-i plină cu acrituri! şi dacă vrei, şi dacă nu vrei,/ republica-i plină cu farisei! şi dacă ştii, şi dacă nu ştii,/ republica-i plină cu pandalii! şi dacă poţi, şi dacă nu poţi,/ republica-i plină cu mafioţi! şi dacă stai, şi dacă nu stai,/ republica-i plină cu putregai! şi dacă taci, şi d ...

După ce m-am uitat prima dată-n oglindă, mi s-a părut că am rămas acolo, într-acele ape neclintite, fără trecere prin timp şi prin vreme, ca să mă urmăresc în tot ce fac până la plecarea Dincolo de Oglindă! Apoi, ori de câte ori reuşeam să ajung în faţa cestei sticle fermecate, încercam să-l văd pe cel de Atunci, deşi mi se arăta doar cel de Acum! Şi, câteodată, chiar îl vedeam! Uneori, ca să mă dau „mare”, îl compătimeam reproşându-i că a rămas în tre ...

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim... cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat: cum spune şarpele-nţelept şi blestemat... cum se aude din adânc:/ tu să nu plângi, eu să nu plâng... nimic n-ar fi, dacă n-ar fi nici un păcat! tu vezi ce vis? tu vezi ...

Te rog să laşi acasă icoana mea de seară!/ te rog să laşi acasă icoana mea de zi,/ fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară,/ să uit întotdeauna „a fi” şi „a nu fi”!// Miroase a iubire nemernică şi-a ură!.../ [de la (a)casa noastră n-am să mai plec nicicând,/ fiindcă doar acolo mă bate (cu măsură)/ o lună foarte plină (şi goală) până când...!]// Numai icoana mamei acolo mă aşteaptă,/ numai icoana tatei cu ochii până-n cer...!/ te rog, lasă-le-acasă! î ...

A fost odată ca niciodată o iubire fără de care nu se poate, până când moartea m-a provocat pe faţă, iar viaţa m-a ucis pe la spate! Această iubire a-nceput odată cu primăvara, într-o pădure umplută cu salcâmi şi ghiocei, plină cu tine şi cu mine şi cu păsări şi cu atâta înfiorare, încât o mie şi una de lacrimi stăteau în adâncul ochilor mei! A murit pădurea şi au pierit ghioceii, păsările au fost ucise pe la spate, urmele paşilor noştri s-au şters de pe s ...

Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum „Totdeauna” însemnează „Niciodată ...

Ne suim pe calul popii/ şi plecăm hăt-hăt departe, tocmai unde...tocmai unde/ nici o viaţă n-are moarte, nici o moarte n-are viaţă.../ şi le dăm amândurora din vremelnicia noastră,/ poate vede Aurora şi ne toarnă-n ochi şi-n suflet/ doar lumină ne-ncepută, gata de pornire-n zarea/ dulce, acră, blândă, crudă!   Calul popii merge, merge.../ punctul se (în)depărtează, parcă nu a fost odată-n/ perspectiva noastră brează, parcă nu am fost odată/ în vederea lui divin� ...