Unul dintre prietenii mei cei mai pricepuţi şi mai receptivi într-ale Inefabilului poetic, parasimpaticul Mitică Filurete, locuieşte într-un Colţ de Rai, aproape de Teatrul Muzical...dar se duce la tuns pe strada Cazărmii! Fiindcă pe Cazărmii locuieşte Culiţă, zis Turturel Perucă, un frizer particular şi amic la cataramă cu prietenul meu, dar şi arhicunoscut păsărar în toată lumea oamenilor şi păsărilor de pe Pământ! Când spun „păsărar”, nu care cumva să credeţ ...

De-atâta timp plătesc tribut/ eternităţii aparente, dar n-am nici un folos...şi cred/ că nici măria-sa nu are, şi văd că-mi pune (fără rost)/ piedici şi zbenghiuri şi accente, să mă ferească de priviri/ viclene, acre sau amare, să nu cumva vrun papugiu,/ vrun pui de lele sau vrun mache trimis din rai, să-mi ia din iad/ şi din zadar, să mă deoache, or, şi mai rău, şi mai urât,/ să-mi facă vrun pustiu de bine: să mă extragă din păcat/ şi să fiu domnul fitecine!   ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară...de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, d ...

Chiar astăzi, dimineaţă, au înflorit salcâmii!... privindu-i cum rimează, ziceam: stăpâne, ale cui sunt aceste haruri ce ştiu a pogorî?...mi-i aşa de dor...şi-mi vine să merg numai la vale! Chiar astăzi, dimineaţă, cu sufletu-n vibrare, cu ochii pe fereastră, spre larguri abisale, cu inima crescută cât carul tău cel mare... m-am fermecat cu albul desăvârşirii tale! Chiar astăzi, dimineaţă, printre salcâmi, cu sama că totul şi nimicul nicicând nu pot fi gata, l-am ...

În ziua aceea, era într-o Duminică, nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...

(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă, mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul, şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră! Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale, numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale...! [Marte şi Neptun strâng (ş-astăzi,/ după mine) dezacorduri!] Câte şi mai câte visuri/ în alb-ne ...

Dacă vrei să afli câţi bădărani se comportă (zilnic) într-o staţie de autobuz, într-o staţie de tramvai, la intrarea-ntr-o scară de bloc, pe băncile din parc, n-ai decât să numeri chiştoacele şi ambalajele azvârlite oriunde, numai în coşul de gunoaie nu! Iată-l pe unul dintre aceşti ipochimeni plătitori de taxe la ghişeele nesimţirii şi sfidători ai celor mai elementare norme de conduită! Dotat cu frizură a la punk, şi cu glugă a la rebel, şi cu cabluri în urechi ...

Maică bătrână...să mă ierţi/ că te-am lăsat (aproape toată viaţa matale-n lung şi-n lat)/ pe dealul Zimbrului, mirată şi singură, şi cu mult drag/ şi dor trimis la fiecare plecat spre zări, că te-am lăsat/ cu Ţara-n suflet şi-n spinare, cu sapa-sceptru, dar şi cruce,/ şi cu biserica de mână!... [cântul de-atunci (de legănare)/ până şi astăzi mă îngână!]   Maică bătrână...te mai rog/ [după atâta timp şi vreme, (ştiu că mai poţi, ştiu că mai ştii)] ...

Conform unei Cărţi scrise de nişte ingineri/doctori specialişti/experţi în Istoria apariţiei/dispariţiei a tot ce se vede şi ce nu se vede, la Început a fost Cuvântul! Care început? Primul? Al doilea? Următorul? Care sfârşit? Primul? Al doilea? Următorul? Dau ori nu dau crezare acestei explicaţii cu valoare de pericopă, nu-i nici o tresărire, nici un bănat, nici o clintire, nici o încercare de desluşire, nici un gest de „stai aşa, că nu-i aşa”, de „n-ai încotro, a ...

Şi totuşi se întâmplă, chiar dacă nu poţi crede:/ auzi şi vezi, pui mâna şi-ajuţi pe îndelete,/ faci lacrimi de-ntristare, oftezi, suspini, regreţi,/ eşti gata să-ţi dai viaţa cu capul de pereţi!// Te rogi la milostivul şi bunul şi înaltul,/ să le gătească drumul, osânda, frigul, caldul/ şi locul, după câte păcate-au adunat/ cu sufletul şi trupul şi gândul necurat!// Nu poţi să nu te doară, să nu încerci smerire/ la gândul c-or să fie toţi sub acoperire,/ ...