Ai grijă cum calci şi pe unde mergi... până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea... să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al nouălea cer!... fiindcă steaua ta stă mult mai departe, dincolo de universul arogant şi efemer! Ai să auzi foarte multe voci şi porunci pe ceastă cale fără de care nu se mai poate!... poţi să auzi: gata, ai trecut de pă ...

!cele mai triste despărţiri sunt în gară când chiuie locomotiva în sine şi te anunţă că pleacă maria şi că e greu să te desparţi chiar de tine! !ce bestie şi locomotiva asta şuieră de parcă maria se duce la nuntă şi tu rămâi ca un mire castrat într-o singurătate măruntă-măruntă! !mai stai în gară o zi două zile mai stai câteva nopţi nenumărate fără să ştii că după maria chiar toate trenurile vor fi suspendate! !şeful gării scoate nişte lacrimi lâng ...

Străzile oraşului sunt dominate de-o tăcere apăsătoare, fără precedent. Cică pe Mogoşoaia se aflau mult mai mulţi oameni decât capacitatea acestui pachebot. Şi cică aproape toţi s-au înecat. Şi cică un fluviu de lacrimi se pregăteşte să nu uite niciodată cel mai mare şi tragic accident naval de la Dunăre. Şi cică vor fi găsiţi vinovaţii naufragiului şi obligaţi să plătească. Poetul Panait Căpăţână îşi propune să scrie câte un psalm pentru fiecare dintre ...

Nu ne vine să credem că poetul Panait Căpăţână nu glumeşte! Mai ales că acest Villon de Galaţi e arhicunoscut ca mare şugubăţ în urbe! Coţcăriile sale i-au adus multe necazuri, multe afurisenii, dar i-a şi desenat/manuscris o fină aură de erou fără portofoliu! Mai ales când l-a „dat” mort pe zoo/sanitarul (şi pictorul) Caraghin, a strâns o mare sumă de lei de la colegii/cunoscuţii/prietenii acestuia şi i-a băut împreună cu „mortul” aflat în... concediu! În ...

Atuncea te strigam la drumul mic... şi-acuma te (mai) strig la drumul mare!... Trecea doar timpul şi pierea-napoi, ca un sărut uitat într-o scrisoare! Trecea... şi-l auzeam (parcă) zicând (printre cicori şi lacrămi) pe cărare: eu mor, tu mori, el moare... noi murim ca un ecou sfărmat în depărtare! Aşa minţeam: nu, nu mai stau aici şi nu te mai aştept nici o secundă!... Venea doar timpul şi-mi trecea-ndărăt eternitatea stearpă şi măruntă! Şi-l auzeam (parcă) şoptind ...

Era departe-ncoace... şi Frumos... când am pornit, Atunci, în/spre Uitare...!... Am început s-ajung... şi nu-i Urât... e-o Goală cu tăceri tulburătoare, e un Răspuns aşa de aşteptat şi-aşa de clar... [şi-aşa (de)Plină pare cu tot ce nu-i şi nu va fi şi-a fost]... încât e stearpă orice Întrebare, încât chiar Veşnicia şade-n plus: şi cea Trecută, şi cea Următoare! Este departe-ncolo... nu-i Urât... e otova... (n)-am mai trecut O/Dată (?!)... Era(m) Uitarea altui ...

Sigur că da!... E chiar Panait Căpăţână, cel mai spilcuit poet dintre gălăţeni, cel mai degrabă desfăşurător/înfăşurător de Metafore pe secundă, pe metru pătrat, pe metru cub, pe cap de pasăre, pe cap de locuitor! Pus la patru ace, văcsuit şi netezit, cu aer pembe, cu mustaţă de scriitor damnat... şi cu ochii în lacrimi! Nu-l întrebăm cum, de ce, de unde, până unde, încotro...! Se aşează lângă fereastră, îşi aprinde o ţigară Carpaţi şi începe să ascult ...

Eu am, tu ai, el are... oi avem nimic în plus şi tot în minus... pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare! Ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi (oriunde şi oricând) prin sărăcie... dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi ce (n)-ai tu, mie... şi ce am eu, ţie! Sâc, sâc, sâc, sâc... aiurea şi-n acord: în(fum)urare, „eu” şiclit se cheamă... să crape ochiul domnului (ne)tot, mereu şi mult, aşa... de panaramă! Triumful imbecil îşi face ...

Auzi: „cât am spus în zadar ce frumoasă nu eşti/ niciodată n-ai vrut să mă scuipi ori să pleci/ ţi-a plăcut cum dădeam de mâncare la regi/ cum turnam elixir la regine în ceşti!// cum stăteam în păduri să aud păsări lungi/ şi voiam să ajungi cu acum(ul) atunci/ şi voiam să nu par ce ştiam că nu pot/ când veneai lebădând să mă iei înspre nord!// eram singurul sclav exilat pe pământ/ nu aveau încotro stăteau regii la rând/ şi regine veneau dinspre sud surâz� ...

Ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina... şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina! Culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului orb... şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte! Nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu” în cremene, în iască, în pietre ş ...