Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Scrisoare lui Măzăriche Prepeleac despre plecare ultimei sosiri (XIV)

Scris de Sâmbătă, 24 August 2013
Bărbatul de la răscrucea din ziarul de ieri nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XIII)

Scris de Vineri, 23 August 2013
Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un pământ…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XII)

Scris de Joi, 22 August 2013
<<O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (XI)

Scris de Miercuri, 21 August 2013
"Aş vrea să ştiu ce are de gând cu mine Sosirea asta în rochie fără sfârşit, dar mi-i ruşine s-o întreb, mi-i ruşine s-o trag de mânecă. Mi-i frică, mai bine zis. Mi-i frică, nu care cumva să se supere şi să plece, să asist (şi) la plecarea Sosirii, la…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (X)

Scris de Marți, 20 August 2013
Pe primele cinci-şase propoziţii le citesc în tăcere. Şi mă opresc. Mă uit la nea Prepeleac şi-l cercetez cu atenţie, cu încântare, cu invidie, cu orice preţ. El se face că nu mă vede ce fac. Reiau textul. De data asta, citesc să se audă până dincolo de Măzăriche, până…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (IX)

Scris de Luni, 19 August 2013
Şi nu numai să se declare învinsul duşmanilor săi, dar să şi respecte nişte principii care ţin de verticalitatea-i devenită proverb pe strada Zimbrului, în mahalaua sublim eternizată pe altarul literaturii de poetul Miron Radu Paraschivescu. Prepeleac nu-i habotnic, dar nici nu pune în ecuaţie şi nu zvârle în derizoriu…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (VIII)

Scris de Sâmbătă, 17 August 2013
Cu scrierile sale, domnul Măzăriche-i "dat în 3,14", da-i dat şi în "pisica Penelopei", cu zice Nichita Stănescu, "antrenorul de îngeri" ai Poeziei Române. Mă face praf cu Sosirea rochiei/doamnei fără sfârşit. Mă face praf cu modul său de a se considera condamnat la remuşcare pe viaţă pentru uciderea cântecului…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (VII)

Scris de Vineri, 16 August 2013
Domnul Prepeleac mai aduce dulceaţă şi apă. Îmi promite că, mai încolo, o să aducă şi nişte vin. Îl cred ori nu-l cred, n-are importanţă. Eu citesc pe nerăsuflate. <<Şi ce, dacă nu încape în ogradă? Ce fel de Sosire-i aceea, care încape într-o palmă, într-o privire, într-o secundă, într-un…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (VI)

Scris de Joi, 15 August 2013
Mai iau oleacă de cireşe amare. Şi oleacă de apă. Mă bate gândul că citesc mărturisiri din altă lume, ale altei lumi. Scriitorul nu pare din altă lume, dar nici din lumea asta. Îl privesc exact în ochi. Şi mă văd pe mine. Cred că şi el se vede pe…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (V)

Scris de Miercuri, 14 August 2013
După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori,…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (IV)

Scris de Marți, 13 August 2013
Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (III)Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche, să-l caut şi să-l felicit şi s

Scris de Luni, 12 August 2013
Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche şi să-l felicit pentru minunăţiile sale şi pentru perseverarea sa diabolică...Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ!...Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (II)

Scris de Sâmbătă, 10 August 2013
Multe, foarte multe pagini are scrisoarea domnului Prepeleac. Şi nici una nu-i plictisitoare. Am spus, deşi este excesivă în naivităţi, rugămintea de a o publica mi se pare firească. Astăzi, este imposibil sau greu de aflat un asemenea om. Astăzi, instalaţiile "iubirii" fiind automatizate/automate, principiile/dimensiunile "apropierii" fiind studiate în laboratoarele…

Scrisoarea lui Măzăriche Prepeleac despre plecarea ultimei sosiri (I)

Scris de Vineri, 09 August 2013
Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală...dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel…

Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (V)

Scris de Joi, 08 August 2013
Da, Niculino, vino cu bomfaierul, că nu se mai poate cu fotbalistul meu plin de cuburi şi pătrate musculare! Musculos şi deştept! Şi ce exprimare: deltoid la spate! pectoral la piept! femur la picior!...Hai, Niculino, ia-l din jurul meu, ia-l, că nu ştiu ce-i fac!...Zi, Niculino, cum să-l re/prezint mamei…

Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (IV)

Scris de Miercuri, 07 August 2013
Eu, Florentina Tutun, elevă în anul trei la liceul "Sfânta Maria", am spus că-i mai acord o şansă amicului meu? Am spus! Mi-a promis că citeşte codul manierelor elegante? Mi-a promis! A zis c-o să fie atent cu mine, mai atent chiar decât Nabucodonosor cu Semiramida? A zis! I-am jurat…

Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (III)

Scris de Marți, 06 August 2013
După cum aţi citit în ziarul de alaltăieri şi de ieri, sunt Florentina Tutun. Şi, din când în când, merg la plimbare cu fotbalistul meu înalt, frumuşel şi căscat. Nu mă mai turuie cu sunete/reluări de pe stadion. Şi-o fi dat seama că, zgâriindu-mi timpanele, mă poate pierde. Sau, mai…

Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (II)

Scris de Luni, 05 August 2013
Bună ziua. După cum aţi văzut în ziarul de ieri, sunt Florentina Tutun. Oi fi eu Tutun, dar să vezi în ce film am jucat cu un băiat sportiv adversar al ţigărilor, un fel de găgăuţă cu filet pe stânga, pe care am pus ochii într-o pornire idilică muiată în…

Noduri în papură şi zarzăre în mărul fără gutui (I)

Scris de Sâmbătă, 03 August 2013
Bună ziua. Sunt Florentina. Florentina Tutun. Şi sunt elevă în anul trei, la liceul "Sfânta Maria". Nu mă laud când spun că sunt printre cei cu 7, 8, 9 la toate disciplinele de studiu (pe bune)... adică, nu de 10 pe linie, ca alţii (pe "rele")... Spun asta doar aşa,…

Radiaţia ruşinie şi aroganţa ghiorlanului profesionist

Scris de Vineri, 02 August 2013
Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin…

Eleganţa şi balada unor crai de curte nouă

Scris de Joi, 01 August 2013
Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră seama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!/... cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful…

Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (IV)

Scris de Miercuri, 31 Iulie 2013
E pentru prima oară când nu am halucinaţii, când totu-i real. Un real trist. Nimic mai clar (şi mai frumos, chiar dacă mirosind a tragic) decât acest fel de mamă şi acest fel de copil într-o icoană răscolitoare, într-o icoană în mişcare, într-o icoană vie, respirând aerul din aria devastatoare…

Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (III)

Scris de Marți, 30 Iulie 2013
Să cred că am vedenii? să cred că Cineva universal se ţine de şotii? sau să nu cred nimic, să trântesc uşa pe nasul femeii şi să mă ascund în căldura şi lenea universului meu mărunt?... Deocamdată, sunt năucit, sunt ameţit de ceea ce văd. În primele secunde ale desfăşurării…

Simfonie şi speranţă dincolo de uşă (II)

Scris de Luni, 29 Iulie 2013
Cum să-mi vină să cred ce văd când văd un coş din răchite împletite? cum să-mi vină să cred ce văd când nu văd cine ţine coşul? şi cum să nu mi se zburlească puţin ce se zburleşte când te încearcă o surpriză, o emoţie, un paradox, un nevăzut, un…
Pagina 101 din 115