Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 August 2014
Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 August 2014
E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 August 2014
Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 August 2014
Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 August 2014
Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de instituţie, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc…
Câteva cuvinte despre doi nesimţiţi ai Noului Galaţi
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 August 2014
În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor…
Şi, deodată, aşa, ca din senin, au apărut antrenorii...(II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 August 2014
Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi acel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia,…
Şi, deodată, aşa, ca din senin, au apărut antrenorii...(I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 August 2014
Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare...(iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)...De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă…
Nişte târtani şi un cadavru cu claxon (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 August 2014
Da...sigur că da, începe să se vadă hoarda funerară, începe să copleşească strada Brăilei, între fosta agenţie CFR şi fosta biserică Sfânta Sofia. Aerul şi decorul se înnegresc. Vacarmul stârnit de claxoanele automobilelor de lux fărâmiţează văzduhul, face praf orice urmă de linişte. Prietenul meu mă întreabă în şoaptă, consternat:…
Nişte târtani şi un cadavru cu claxon (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 August 2014
Mă aflu-n jurul Păpădiei cu-n amic din copilărie...avem urechile stângi spre "umbra" bisericii "Sfânta Sofia"...şi auzim huruitul tancurilor ruseşti, care au smuls-o din "rădăcină"...şi-i auzim şi pe-alde Alioşa pronunţându-se urlând "nazad" şi agitându-şi pulemiotele (mitralierele) spre locuitorii gălăţeni mai îndrăzneţi, mai indignaţi de "gestul" sovieticilor dezlănţuiţi. Peste umerii stângi, ca…
Nişte târtani şi o mireasă cu claxon (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 August 2014
Pe la jumătatea Frunzei, uite-aşa, ca să se dea în stambă, să se izmenească niţel, cortegiul matrimonial face o haltă. Claxoanele încetează. Mă bucur, însă mă bucur în zadar. Fiindcă oprirea vacarmului nu-i din respect pentru linişte (câtă mai suflă, vai de zilele ei!) ci pentru ca să (caragialesc, nu?)…
Nişte târtani şi o mireasă cu claxon (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 August 2014
Timp în agonie. Vreme în clocot. De la ăl de Sus, cică. De la Creator, zice bigotul. E treaba fiecăruia să creadă şi să mormăie ce vrea. Sărmanul nu-i în stare nici să mai realizeze câtă minciună de Sus şi câtă încăpăţânare (în ticăloşenie) de Jos guvernează iastă Sferă de…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (VII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 August 2014
"Se-ntoarce în sine şi-aude bătaie/ de aripi, se-ntreabă de unde s-aud/ şi-şi uită privirea şi-şi tremură glasul/ spre altă Zburare, spre alt Început!// Şi-ncepe să cânte, să-şi cânte ajunsul/ aici, lângă pragul Plecării departe.../ şi cântă, şi-şi cântă, şi cântă, şi-şi cântă/ iubirea de viaţă, iubirea de moarte,/ iubirea de…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (VI)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 August 2014
Diana îşi strânge aripile, vede ce vede, aude ce aude...îşi închide ochii şi începe un Vis, fără să (nu) a/doarmă. Şi parcă Cineva, un trimis special al Comediei Umane deschide "Mizerabilii" şi-i zice în şoaptă, complice şi frumos: "Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul,…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (V)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 August 2014
Morfologia şi Sintaxa Singurătăţii? Sigur că da! Psalmul Ultimului Zbor? Sigur că da! Singurătatea? În/Depărtarea? Câtă Ordine şi câtă Disciplină în Iubire! Ochii sopranei, mari şi amari cât două frunze de Întuneric uitat în ghearele Luminii, citesc Psalmul Ultimului Zbor: "Trebuie să înceapă, trebuie să înceapă!/ Aripile nu mai au…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 August 2014
Da...lemnul sângerează. Pentru că ştie. Ştie ce şi de ce crestează Diana pe răboj. Sângerează albastru. Ca sângele ei. Aceasta-i crestătura patruzeci. Câte una pentru fiecare an de viaţă, de zbor şi nădejde printre iluzii, dar şi printre mizerabili, hahalere şi libidinoşi. Printre goi, aroganţi şi impostori. Printre cei care…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 August 2014
Diana locuieşte la etajul opt, în Bucureşti. În al optulea cer...cum frumos gândeşte în apropierea omului din suflet, dar şi în perspectiva depărtării, în/depărtării...şi în dorinţa tacită de întrupare a unui punct de vedere, de atingere a celui de-al nouălea cer...de continuare a Marelui Zbor, cu orice preţ...chiar dacă soprana…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 August 2014
Sigur că da!...Din anul 2003, Diana Spânu se apropie tot mai mult şi tot mai serios de jazz. Astfel, cântă la Art Jazz Club, la Green Hours, însă şi la un festival de jazz tradiţional din Franţa. În această perioadă fructuoasă pentru destinul/viitorul său artistic şi profesional, activează ca profesoară…
Ultimul cântec al celui din urmă zbor cu soprana Diana (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 August 2014
Diana...gălăţeanca Diana Spânu...e gata pentru ultimul cântec al celui din urmă zbor. După cum îşi lunecă pleoapele pe ne/liniştea irisurilor căprii, ai zice că-i gata de plecare. Ai zice că de-o viaţă aşteaptă să-şi desfăşoare aripile unei plecări stranii, unei plecări necesare (?) unei plecări iminente. Orice ai zice, şi…
Ziua în care a murit căţeaua lui Petrache Neculai
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 August 2014
Am fost martor la moartea şi la funeraliile lui Azorică, patriarhul câinilor din mahalaua Frunzei. Slujba de înhumare a fost oficiată chiar de domnul Neculai, stăpânul harnicului defunct. Pogorârea în groapa din grădină s-a desfăşurat cu onoruri omeneşti, cu lacrimi discrete şi cu sobrietate demnă de vrednicia antumă a răposatului…
Trei icre negre şi două babe pasteurizate (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 August 2014
Sigur că da!...Medicul doctor şi măgădăul păzitor se preling pe lângă cele două babe eterne şi se pierd în iureşul şi-n hărmălaia Noului Galaţi...vai de mama lui de Nou, vai de cucurigu său de Galaţi contemporan cu cele mai crunte şi proaste zile de când stă pe harta Republicii Nervoase!…
Trei icre negre şi două babe pasteurizate (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 August 2014
Cum ziceam vineri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog... daţi-mi trei icre negre!"... Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear,…
Pentru un pumn de ceapă şi-un rachiu
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 August 2014
Filmul omonim a făcut valuri enorme şi mare succes de casă în epocă. Construite în stil parodistic, evenimentele din această peliculă încercau să rezolve ne/golurile societăţii umane, prin cascade de râs natural/forţat (uneori) desigur. Dacă personajele din acest film se întreceau pe însele în orice situaţie creată ori întâmplătoare, personajul…
Trei icre negre şi două babe pasteurizate (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 August 2014
Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme…
