* Mai multe familii din Tălpigi îşi duc traiul, an după an, din vânzarea miezului proaspăt de nucă * En-gros, marfa se dă la 9,5 lei kilogramul * Fructele încărcate în saci de rafie sunt scuturate din pomi vrânceni şi ieşeni * La patru ani, Andreea-Denisa e spărgător de nuci cu experienţă *
Răuvoitorii care susţin că românul nu ştie să-şi câştige traiul şi din piatră seacă nu i-au văzut încă pe localnicii din Tălpigi, comuna Ghidigeni, care trăiesc din vânzarea miezului de nucă. Nu vorbim aici despre intermediari care cumpără ieftin şi dau scump şi nici despre proprietarii unor terenuri întinse, plantate cu nuci.
Este vorba, în schimb, despre oameni care în lipsa unor surse stabile de venit, au pus pe picioare o afacere bine gândită, care funcţionează de ani buni, permiţându-le să îşi întreţină familiile.
Drumul miezului
Unul dintre cei mai mari întreprinzători din lumea spărgătorilor de nuci din comună este Gheorghe Feraru. Are 51 de ani şi familie mare de întreţinut. Afacerea de care s-a apucat, susţine el, în urmă cu doar doi ani, îi permite să îşi ducă traiul.
„Nucile nu le luăm de aici, din sate. Mergem în alte părţi, pe unde găsim multe, prin Vrancea şi pe la Iaşi. Le luăm de acolo şi le aducem până aici, cu sacii. Le spargem cu ciocanul, alegem miezul şi îl vindem cum putem. Câteodată mai bine, alteori mai puţin bine”, ne spune Gheorghe Feraru.
„Treaba este că miezul acesta trebuie să fie şi bun. Că dacă nu este, nu se cumpără. Zilele trecute a venit cineva să ia 200 de kilograme, s-a uitat la marfă şi a zis că nu-i bună pentru ce îi trebuia. Păi, şi eu ce să fac atunci? La preţ îl dau şi cu 9,5 lei, la comenzi mari. Nu fac avere, trăiesc cum pot”, mai spune bărbatul, arătându-ne atelierul.
Din trei kilograme de nuci, unul de miez
Atunci când clienţii cer cantităţi mai mari de marfă, Gheorghe Feraru le mai dă şi vecinilor de muncă.
„Mai dăm şi altor familii să spargă şi le plătim după cât muncesc. Dar nu vă gândiţi că aşa terminăm repede. O familie de trei membri sparge cam 24 de kilograme de nucă pe zi”.
„Şi, de obicei, cam din trei kilograme de nucă scoţi unul de miez,. Ia uitaţi, unele sunt frumoase pe dinafară şi viermănoase pe dinăuntru. N-ai de unde să ştii când le cumperi”, ne explică spărgătorul de nuci.
Ca să ne demonstreze că nu toate fructele cu coaja frumoasă şi curată îi sunt de folos, bărbatul ia o mână de nuci şi pocneşte câteva, deodată, între podurile palmelor.
Are mâini puternice, iar coaja tare a fructelor pocneşte imediat, dând la iveală miezul - curat pe alocuri, putrezit în altele. „Uite aşa arată. Şi vă daţi seama că mai şi aruncăm o mare parte”.
Patru ani şi un ciocan cât ea de mare
Pe durata discuţiei, la butucul de spart nuci s-a aşezat cuminte şi tăcută Andreea-Denisa. Şi ce dacă are doar patru ani? A luat ciocanul mare şi greu al bărbaţilor şi a început să spargă nucă după nucă. Ochii îi sunt animaţi de amuzamentul copiilor care pot în sfârşit să le arate musafirilor ce ştiu ei să facă.
Surprinzător, în mâna mică a Denisei încap trei nuci mari. Pe una dintre ele o împinge între degete şi o pune pe butuc. Apoi „Poc!” şi deja i-a sunat ceasul următoarei nuci.
„O nepoată de-a mea”, ne povesteşte Gheorghe Feraru. „Are ea şi un ciocan mai mic, special, dar nu-i problemă, că sparge şi cu ăsta mare, după cum vedeţi”.
„Ce să facem, e bine că oamenii muncesc, de acum. Dumneavoastră nu ştiţi cum era înainte pe aici. Nu călca picior de român pe la noi pe aici, unde sunt mulţi romi”.
„Se furau de toate, până şi animale. Dar de-acum oamenii s-au mai liniştit şi muncesc. Fiecare cum ştie. Eu mi-am făcut aici nişte provizii de nuci şi am de treaba”, mai spune bărbatul.
Evident, familia lui Gheorghe Feraru nu e singura care face ca circuitul miezului de nucă să funcţioneze neîntrerupt. Alte patru-cinci familii se ocupă, ca şi a sa, de tot procesul - de la cumpărarea nucilor până la comercializarea miezului.
Există însă şi unele care doar cumpără materie primă şi vând miez şi alte care se limitează la spart nuci. Fiecare în funcţie de pricepere şi de dorinţa de muncă.
Atât timp cât românii vor mânca specialităţi cu miez de nucă, artizanii afacerii nu vor rămâne fără obiectul muncii.
