* Mircea Nadane, crescător din tată în fiu, ne-a dat câteva detalii cu privire la mersul afacerilor, pe timp de criză * „La oi mă gândesc să renunţ” * Brânza are preţ bun, la producător * „E de lucru şi ziua şi noaptea” * 50 de lei ziua de muncă *
Viaţa reală a crescătorilor de animale nu prea se aseamănă cu cea ideală şi lipsită de grijile producţiei, pe care o puteţi admira prin filmele de profil. Cel puţin, nu în România şi în nici un caz în Galaţi.
Detalii suplimentare ne-a oferit unul dintre crescătorii de animale cu tradiţie la Ghidigeni, Mircea Nadane.
„Nu pot să spun că nu ne descurcăm, dar e muncă multă. Am şi vreo cinci oameni angajaţi, dar baza suntem tot noi - eu şi cei trei băieţi ai mei. Muncă toată ziua, ba câteodată şi noaptea”.
„Acum am vreo 77 de taurine: 20 de vaci, plus tineret. Şi mai am şi vreo 380 de oi, dar la astea mă gândesc să renunţ. Am şi teren pentru cultură, ca să ne obţinem furajul, mai şi cumpărăm”.
Fac acum vreo şapte-opt kilograme de brânză şi ştiţi cu cât o dau en-gros? Cu 8 lei!”
Ce muncă? Mai bine ajutor social!
„Şi nici oamenii nu mai vin la muncă aşa cum veneau altă dată, mai spune Mircea Nadane. 50 de lei pe zi am plătit eu pentru un om. Dacă le spui că le dai 30-35 de lei, îţi răspund că preferă să stea în ajutorul social. Băieţi tineri, voinici, sănătoşi, care nu vor să muncească şi stau în banii ăia!”.
Dacă afacerile merg, are crescătorul de animale şi planuri de extindere? „Păi, planuri fi. Ar vrea un grajd nou, mai mare şi mai bun. Dar dacă nu pot să iau nici un împrumut de la bancă, pe vremurile astea, ce să fac?
Poate că, odată ce colţii recesiunii se vor mai toci, şi economia locală va face paşi mai mari.
