În criză, asfaltări la preţ dublu - Kilometrul de stradă, mai scump cu 90 la sută

Scris de Mihai Angheluţă

Miercuri, 30 Mai 2012 00:00

* Graba strică treaba la licitaţii * Ofertant unic, preţuri duble * O stradă alungită în acte *

„Meseriaşii” banului public au dat chix

Cele şase străzi de care vorbim sunt bulevardele Marii Uniri (faleza superioară), Basarabiei (doar benzile laterale), drumurile Uzina de Apă şi Acces Trecere Bac, străzile Nicolae Bălcescu şi Clăbucet. Adică în total 4,102 km, conform celor stipulate în caietul de sarcini. Pentru care s-a contractat, în toamna anului trecut, o modernizare de 6.689.620 de lei. Dublu pe kilometru, faţă de străzile Oltului şi Eroilor.

Scurtă comparaţie a practicilor de achiziţie

Comparativ, străzile Eroilor şi Oltului însumează 2,169 km. Pentru asfaltarea lor, s-au cheltuit 1.845.215 lei. Adică, 196.000 de euro pe km liniar. Scoase angro la licitaţie, cele şase străzi de mai sus s-au atribuit la 1.538.000 de euro, adică 375.000 de euro pe km. Cu 90 la sută mai mult la preţul pe kilometru când cele două lucrări s-au atribuit la diferenţă de câteva zile? Cum aşa?

Simplu: Oltului şi Eroilor s-au licitat separat. La fiecare s-au prezentat încă trei candidaţi, pe lângă „vedetele” Vega ’93 la Oltului şi Tancrad la Eroilor. Mai mult, câştigătorii au trebuit să se conformeze tomurilor de proiecte impuse de Proiect SA.

La „Şase străzi”, nu a mai existat proiect. S-a licitat proiectare + execuţie. Cine studiază în detaliu meandrele Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), observă că de fapt contractul n-a fost semnat doar cu Vega ’93, ci cu un consorţiu din care mai face parte şi Proiect SA.

Dar cine i-a făcut Primăriei studiul de fezabilitate pentru valoarea estimativă de la care să pornească licitaţia? Evident, tot Proiect SA. Ca la desene animate, când un personaj îşi întoarce şapca invers şi devine când arbitru, când jucător... C-aşa-i în tenis!

Neoficial, am aflat că s-a ales modalitatea de mai sus ca să se câştige timp. Foarte posibil. De la atribuirea contractului, mai erau nouă luni şi începea campania electorală. Termenul de proiectare, execuţie şi plăţi, conform contractului, e tot de nouă luni...

Preţ fără concurenţă, lucrări pe repede-nainte

La „6 străzi - etapa II”, ofertantul a fost unic, Vega ’93. Celălalt gigant, Tancrad, îşi adjudecase deja reabilitarea altor şase străzi (etapa I - Lozoveni, Dr. Neculuţă, Bourului, Brateş, Bucureştii Noi şi Gării) la o sumă mai mică, dar comparabilă.

Oferta pentru Oltului a fost remisă biroului Licitaţii al Primăriei pe 14 iulie 2011. Pe 15 iulie 2011, Vega ’93 remite o altă ofertă, de data asta pentru „Şase străzi”. Cotaţiile la manoperă şi utilaje sunt însă adesea duble pentru repere identice. Exemple sunt în tabelul de mai jos.

 Bineînţeles, a câştigat licitaţia ca ofertant unic. Preţ - 93 la sută din valoarea estimată.

Calitatea lucrărilor, cum o ştiţi. Pe Marii Uniri s-a tras degrabă un strat gros de asfalt, că veneau Sărbătorile Galaţiului. Au dispărut şi bordurile dintre trotuare şi spaţii verzi, au fost uitate rampele de cărucioare, dar cine se mai împiedică în detalii? Pe Basarabiei s-a lucrat iute, printre maşini şi pietoni, s-a dat cu asfalt peste răsuflătorile de gaze, ba chiar şi peste borduri, prin zona fostului bar „13”. Pe Bălcescu, vedeţi la zi cum se lucrează, bordurile se schimbă cu sârg, asfaltul mai mult se zgârie puţin, ca să vină deasupra cel nou şi gros. Aceleaşi canalizări denivelate, rampe de cărucioare făcute în pripă sau deloc, acelaşi pospai, dar dublu la preţ.

Rampă de formă pe Marii Uniri      Basarabiei - asfalt adirect peste cel vechi şi chiar peste borduri

Misterul de pe Clăbucet

Graficul de execuţie era aşa: Drum de Acces Trecere Bac, străzile Bălcescu şi Clăbucet până pe 13 decembrie 2011, Marii Uniri, Drum Uzina de Apă şi Basarabiei până pe 30 iunie acest an. S-au făcut în altă ordine. Nu ni s-a dat acces la proiect sau urmăriri de lucrări, nu ştim detalii...

Strada Clăbucet apare ca terminată. E cum vii pe Basarabiei dinspre Coşbuc, treci de parcarea de camioane şi faci la dreapta. Are maxim 150 m, în caietul de sarcini apare cu 296. Are două porţiuni: din Basarabiei până în Tecuci şi de aici până în Sucevei, prin faţa bisericii „Sf. Mina”.

Ultima porţiune pare asfaltată recent, dar în grabă: capace de apă-canal denivelate, borduri vechi şi trotuare cu gropi. Prima porţiune e neasfaltată, cu nişte gropi de-ţi trebuie 4x4. Ori strada n-a fost încă executată şi se va asfalta inutil şi porţiunea de la „Sf. Mina”. Ori strada a fost reabilitată, dar numai pe jumătate, la cealaltă fiind prea mult de muncă... Indiferent de situaţie, se cer răspunsuri. Inclusiv asupra lungimii dublate la contractare...

Unde se duc banii publici?

Nu ne-am propus să diriguim şantiere. Dar banii publici sunt singurii care, în criză, pot crea locuri de muncă. Privaţii sunt secătuiţi, nu-şi pot mări afacerile curând. Dar taxe şi impozite plătesc, iar acestea, investite cu cap, creează locuri de muncă.

În plus, preţurile plătite azi sunt repere pentru cele de mâine. Dacă în lucrări aproape similare se dublează preţul unitar, ne putem aştepta la orice. Şi vina nu e a celui care cere, ci a celui care dă. Dacă totul e legal, înseamnă că undeva s-a greşit în soluţia aleasă pentru contractare. Licitate pe bucăţele şi cu proiect în spate, lucrările costă la jumătate faţă de „la pachet” şi fără proiect de referinţă.

Rezultatele, cuantificate în cheltuieli, îi descalifică pe cei votaţi şi plătiţi să administreze banii publici. Când ziariştii intră prea adânc în detalii, sunt „măguliţi” cu întrebarea încuietoare „Dvs. ce meserie aveţi?” În meseria de manager public, de la primar în jos, se pare că s-a cam dat chix. Deşi, în cea mai stresantă meserie din lume, aceea de contribuabil, gălăţenii se descurcă mai mult decât onorabil.