- * Pe un teren abandonat de ani de zile, a renăscut o livadă întinsă, cu pomi care vor rămâne în picioare decenii la rând * Irigaţiile, stropirea şi celelalte lucrări agricole se fac după reguli stricte, astfel ca fructele să fie gustoase şi sănătoase * Cireşe de Viile vor putea cumpăra şi gălăţenii
De peste patru ani de trudă şi răbdare au avut nevoie investitorii, inginerii horticoli şi muncitorii de la livada de cireşi şi vişini din Viile ca să vadă cum pomii dau, pentru prima dată, mult aşteptatul rod. Eforturile susţinute n-au fost în zadar. Altădată se înălţa aici fosta livadă a IAS Dealul Bujorului. Acum, pe pământurile accidentate care fuseseră lăsate de izbelişte până prin 2005 se întind cireşi şi vişini puternici, aliniaţi milităreşte pe o suprafaţă de 25 de hectare. Terenul, mai demult chinuit de nepăsare, şi-a recăpătat acum pacea şi rostul. Pe alte 37 de hectare din împrejurimi străjuiesc acum meri, peri, piersici şi pruni. Acolo unde nimeni nu se mai încumeta să bage bani, să muncească şi să demonstreze că omul priceput sfinţeşte locul, s-a dezvoltat SC Eurofruct SRL, una dintre cele mai frumoase exploataţii agricole din judeţ.
Agricultură ca la carte
De la intrarea pe aleea asfaltată care mărgineşte livada de cireşi, ghid ne-a fost inginerul horticol Dumitru Tivgă. A venit aici de la Vaslui cu peste un an în urmă, ca să continue munca celorlalţi specialişti şi să ajute livada să crească şi să dea rod bogat.
„Pomii din soiuri la Van, Rivan şi Stella au aici tot ce le trebuie ca să se dezvolte şi noi avem grijă, în permanenţă, ca lucrările agricole specifice să fie făcute aşa cum trebuie şi la timpul potrivit. În acest an, toată livada a intrat pe rod, cu toate că am avut o iarnă grea şi geroasă, care ne-a fost potrivnică. Mugurii de rod pot îngheţa dacă e prea frig, iar în acest an s-au înregistrat şi –20 de grade Celsius în zonă. Dar iată până la urmă fructele s-au făcut. E nevoie patru-cinci ani ca pomii să ajungă la acest nivel şi ar trebui să rămân pe rod, de aici încolo, între 25 de ani şi 30 de ani”, ne spune Dumitru Tivga.
Apă şi salve de tun
La fiecare câteva minute, un bubuit sfâşie liniştea livezii şi ne face să ne face să întoarcem privirile spre rândurile îndepărtate de cireşi. „Am pus în funcţiune tunurile cu carbit. Le folosim ca să speriem graurii care vin la cireşe. Nicio altă metodă nu dă rezultate. Nu avem voie să împuşcăm păsările, mai ales că ar trebui să folosim o armă de foc şi există un regim special pentru astfel de acţiuni”, explică inginerul horticol. Reţeaua de irigaţii străbate întreaga livadă, aşa că cireşii au suficientă apă ca să îşi umple ramurile cu cireşe, în primăvară. Când plouă, irigaţia prin picurare este oprită şi se mai face ceva economie. Apa pe care o bea pământul livezii de la Viile e scumpă, din cauză că trebuie să urce la înălţime destul de mare, prin conducte, ca să alimenteze instalaţia de irigaţii desfăşurată printre cireşi.
Utilaje pentru lucrările specifice sunt, chiar dacă nu se mai produc în România, iar cumpărarea lor n-a fost tocmai la îndemnă.
Producţia va creşte, în următorii ani
În vara lui 2012, cireşii îşi vor arăta întreaga putere de rod. O vor face, însă, în anii care vin. „Pomii nu pot fi chiar încărcaţi, încă de la primul rod, mai ales că am avut o iarnă grea. La început se fac între 10 tone sau 20 de tone la hectar. Producţia mai mare o va da livada la maturitate, când se pot recolta până la 30 de tone sau 40 de tone la fructe la hectar”, ne spune inginerul Dumitru Tivgă. Chiar dacă, după standarde, producţia nu e una de maturitate, nu există pom care să nu poarte povara cireşelor aproape prârguite, dulci deja, din care ai putea mânca fără să te mai opreşti.
„Nu stropim ca să coacem fructele!”
Cine nu îşi stropeşte cultura, nu are producţie, este de părere ghidul nostru. „Trebuie să stropeşti, în anumite momente, împotriva dăunătorilor şi a bolilor care afectează cireşul. Şi noi stropim, dar numai cu produse omologate. Avem registru de stropiri şi facem doar ceea ce trebuie ca să permitem fructelor să se dezvolte. Nu folosim substanţe care să grăbească coacerea fructului şi să câştigăm mai repede, aşa că orice stropire este o cheltuială pe care nu o facem decât dacă este absolut necesar”, apreciază inginerul horticol.
Cireşele ajung în pieţele gălăţene
O burtă de cireşe dulci, de Viile, pot face şi gălăţenii care nu au drum până dincolo de Fârţăneşti, dar şi fac cumpărăturile prin pieţele din oraş. „După ce recoltăm, cireşele ajung la comercianţi, care vând în Galaţi. Avem amenajat deja spaţiu de depozitare la frig pentru capacitatea noastră prezentă de producţie, aşa că putem livra în condiţii bune. Cireşele pleacă de la noi cu preţuri cuprinse între trei lei şi patru lei pe kilogramul.Din cauză că suntem abia în primul an de rod al livezii, producţia nu va fi una foarte mare, aşa că este deocamdată devreme să ne gândim la un contract cu un distribuitor mare, cum ar fi un supermarket sau un hipermarket. Astfel de clienţi îţi cer, constant, cantităţi mari de marfă şi momentan capacitatea de producţie a livezii de cireşi nu este deplină”, ne spune Dumitru Tivgă.
După ani de muncă, viitorul începe să sune bine pentru toţi cei care, sub coordonarea inginerului horticol Bogdan Lefter, au investit şi au lucrat în exploataţia agricolă de la Viile.
