Circa 60 de tone de puiet de peşte, în ferma piscicolă de la Mălina * Creatorul bălţii, ing. Grigore Mihalache, a reuşit să treacă cele 140 de hectare de apă din comunism în capitalism * În doar câteva ore, pescarii au scos din apă aproape două tone de peşte
Cine ştie şi vrea să dezvolte o fermă piscicolă, poate scoate din apă, anual, tone de peşte! Nicio exploataţie productivă nu se poate face, însă, peste noapte sau fără ca administratorul bălţii să investească mulţi bani şi să îşi dedice ani buni din viaţă dezvoltării şi întreţinerii bălţii. Ferma de puiet de la Mălina se întinde pe 90 de hectare, din cele 140 ale bălţii. Întreaga exploataţie a fost construită, începând din anul 1986, de inginerul piscicol Grigore Mihalache. Avea pe atunci doar trei ani experienţă, de la terminarea facultăţii. Între timp a dezvoltat balta, a îndiguit şi a alimentat, ca să poată folosi unele porţiuni pentru pescuit sportiv, iar altele, pentru acvacultură. În prezent, administrator la Mălina e fiul fondatorului, inginerul piscicol Ionuţ Mihalache.
Se iese pe baltă!
E abia trecut de 8,00, iar ceaţa din aerul rece se risipeşte repede. Un soare cu dinţi s-a ridicat peste mormanele de zgură din halda Combinatului. Trecem cu maşina pe drumul accidentat pe care am plecat din Şendreni şi vedem, de sus, malurile bălţii de puiet de la Mălina. E zi de pescuit, aşa că dincolo de dig, în preajma apei, au venit administratorii bălţii, vreo zece pescari, dar şi clienţii care vor transporta puietul viu, proaspăt pescuit, în ferma piscicola de la Blasova, din Brăila.
Metodic, pescarii pregătesc năvodul şi îl încarcă în barcă. Au mai făcut-o, probabil, măcar de câteva sute de ori, în acelaşi fel. Din timp în timp, administratorul bălţii, Ionuţ Mihalache, coboară până la ei şi le dă indicaţii scurte. Linişte dimineţii e tulburată doar de câte un foc de armă tras în gol, care să sperie păsările ihtiofage de pe baltă. Sunt protejate de lege şi, cu toate că mănâncă peştele, nu pot fi împuşcate. În mai puţin de jumătate de oră, pescarii îmbrăcaţi gros, cu capetele acoperite şi încălţaţi cu cizmele pescăreşti care trec de genunchi sunt aproape gata să scoată barca în larg.
Jumătate de kilometru de peşte
Pleacă pe apă doar trei pescari. Unul vâsleşte, iar ceilalţi doi se ocupă de aruncatul plasei. Cu mâini sigure, dau peste bord năvodul de marginea căreia sunt prinse bucăţi de plută. Înaintează încet. Tot aruncă şi tot înaintează, preţ de câteva zeci de minute, până când marginile plasei desfăcute acum pe de-a-ntregul ajung să traseze un contur oval pe luciul apei. Odată ce barca a ajuns din nou la mal, năvodul a cuprins o suprafaţă de jumătate de kilometru. Deranjat pe alocuri, peştele mai sare dincolo de buza năvodului sau din libertatea bălţii direct în capcana pescarilor. Câte un crap mai sare la câţiva centimetri deasupra apei şi solzii îi strălucesc scurt când prind câteva raze de soare.
„Nu ştim cât peşte e în baltă, decât după ce îl punem pe tot pe cântar. Estimativ, însă, aş zice că sunt vreo 60 de tone acum. Dacă ai grijă de baltă, nu scoţi 300 de kilograme la hectar. Noi facem cam o tonă de puiet, aici”, ne spune Grigore Mihalache.
Adunaţi la buza cu noroi a bălţii, pescarii înfig nişte pari în mal. După ce au tras funiile pescăreşti cu care controlează năvodul pe după aceşti pari, şi le trec pe după umeri şi încep să tragă plasa din larg. Un picior vine după celălalt, ca într-un fel de horă. Trag în acelaşi ritm, iar plasa îi ascultă şi vine după ei. Metru cu metru, năvodul, în care s-au prins aproape două tone de peşte, se strânge la apă mică.
Din apă, pe cântar şi în cisternă
Strâns la mal, năvodul este direcţionat, cu ajutorul unei bărci, spre un loc de andocare. Aici, se delimitează porţiunea în care a ajuns tot peştele şi începe scoaterea din apă, cu minciogul. Scos din năvod, puietul e încărcat în coşuri de cauciuc, ca să nu se strivească. Apoi, pe cântarul electronic, de unde este descărcat în cisterna brăilenilor. Va ajunge la balta Blasova, unde va fi crescut suficient de mult încât să poată fi scos la vânzare. Puietul de caras ajunge pe masa de sortare şi urmează să ia drumul altor bazine piscicole de la Mălina, unde va putea ierna.
De ce produce Mălina doar puiet?
Cheltuiala mare pe care o presupune creşterea peştelui, până la vârsta de comercializare, i-a determinat administratorii de la Mălina să cultive doar puiet de caras, novac, sânger şi, într-o mai mică măsură, crap. Detalii ne dă inginerul Grigore Mihalache, în timp ce monitorizează procesul de cântărire şi încărcare al peştelui. «Ar fi prea scump să producem peşte de consum. Cu tot cu preţul furajelor, am ajunge la un cost de producţie de 5 lei per kilogram. Ar trebui, deci, să vindem cu vreo 7 lei către intermediarul care ar vrea să îşi dubleze, în galantar, preţul nostru. Peştele nu s-ar vinde la un preţ atât de mare, aşa că am preferat să facem puiet şi să îl vindem către alte ferme care îl cresc până la vârsta de comercializare. În plus, am scăpat şi de hoţi. Avem paznici şi nimeni nu îşi asumă riscul de a fi prins la pescuit ilegal numai ca să scoată puţin puiet din baltă » a precizat ing. Grigore Mihalache.
Un alt motiv pentru care Mălina se dezvoltă mai greu decât ar fi putut-o face este lipsa oricărei implicări a statului în piscicultură.
« Noi nu avem niciun fel de subvenţii. Plătim taxa de concesiune şi facturile la curent electric pentru toate lucrările pe care le facem. Cine creşte peşte de consum, trebuie să dea bani şi pe furaje. Peştele nu creşte singur în apă, fără să îl ajuţi. Iar cumpărătorul de peşte este ca orice alt consumator, care îşi doreşte un aliment. Alte sectoare, care se bucură de subvenţii, îi pot oferi un preţ bun al mărfii. Cu peştele, e mai greu », este de părere Grigore Mihalache.
După ce încărcatul peştelui se va fi terminat, puietul de fitofag va ajunge în Blasova, în doar câteva ore. Pescarii rămân pe baltă, să îşi continue treaba pe care ştiu să o facă atât de bine. Pe noi ne biruieşte, în cele din urmă, frigul şi ne întoarcem spre oraş.
