Ce te aşteaptă când pleci la muncă în Anglia

Ce te aşteaptă când pleci la muncă în Anglia
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

De la începutul lunii, nu mai avem nevoie de permis de muncă pentru a lucra, legal, în Marea Britanie. Totuşi, după cum a remarcat până şi presa tabloidă din Regatul Unit, românii n-au luat cu asalt graniţele englezeşti din prima zi a lui 2014. Poate că o vor face mai târziu sau poate că nici măcar nu vor catadicsi să privească spre oportunitatea londoneză. Întrebarea momentului este: merită sau nu să plecăm la muncă în ţara lui Shakespeare, în 2014?

Adrian Ţapu are 28 de ani şi a terminat Facultatea de Jurnalism-Engleză la „Dunărea de Jos”. A plecat în Regatul Unit în august 2011 şi s-a întors în noiembrie, anul trecut. Adică tocmai înainte ca piaţa muncii să se liberalizeze. În cei doi ani, a învăţat să supravieţuiască în Londra, un oraş cu peste opt milioane de locuitori veniţi din toate colţurile lumii. Spune că, deşi a revenit în ţară din motive personale, nu exclude posibilitatea de a se reîntoarce, la un moment dat, să trăiască în Marea Britanie. Mai ales acum, după ce şi-a creat acolo un drum şi după ce angajatori nu îi vor mai cere permis de muncă.

- Sunt chiar atât de multe locuri de muncă, în Marea Britanie, încât să-ţi poţi găsi repede ceva de făcut?

 - Da, sunt multe joburi, mai ales în Londra. Este un oraş mare, cu peste opt milioane de locuitori. Sunt 32 de borroughs, plus City-ul (unităţi administrative - n.r.) şi fiecare are sistem administrativ propriu. Sunt foarte multe fast-food-uri, magazine şi restaurante. Se construieşte mult.

- Cum îţi găseşti de muncă? Pe cine trebuie să întrebi?

- Ai două soluţii. Fie mergi de la o firmă la alta şi întrebi dacă au nevoie de forţă de muncă. Îţi vei găsi ceva destul de repede. Fie apelezi la serviciile unei agenţii de plasare a forţei de muncă, dar atunci va trebui să plăteşti comisioane.

- Cât câştigi în Londra?

- Depinde de jobul pe care ţi-l găseşti. Într-o cafenea, te aştepţi să câştigi în jur de cinci lire pe oră. În restaurant, la low-level, cum ar fi spălatul vaselor, ar trebui să ajungi cam la 30 de lire pe tură. Un ospătar câştigă şi 200 de lire într-o săptămână cu şase zile de muncă, iar uneori reuşeşti să ajungi şi la 380 de lire pe săptămână. Se plăteşte bine în securitate, de la opt sau nouă lire în sus pe oră, dar îţi trebuie un curs prealabil de calificare. Şi în construcţii se câştigă foarte bine şi sunt joburi căutate de români. Eu am lucrat în construcţii, dar la un fel de curăţenie şi finisaje. Urma să lucrez şi în condiţii grele, însă între timp am decis să renunţ la job. De obicei, 300-400 de lire pe săptămână tot câştigi în construcţii. Sunt multe, multe alte joburi pe care le poţi face. Faci cursuri, te specializezi şi aplici. Unii angajatori îţi oferă chiar calificarea, înainte de angajare. Pe mine mă interesa, spre exemplu, un post de şofer de autobuz. Numai că locurile la cursuri se rezervă cu vreo jumătate de an înainte.

- Cât cheltuieşti lunar ca să supravieţuieşti?

- Englezii ştiu că est-europenii vor veni în Regat, aşa că preţurile chiriilor cresc. Când am ajuns eu acolo, în 2011, dădeam maxim 70-80 de lire pentru ceea ce ei numesc „double room”, pe săptămână. Vorbim despre o cameră cu pat dublu, ceva spaţiu şi loc pentru un şifonier mare. În noiembrie 2013, când am părăsit eu Londra, chiriile pentru „double room” porneau de la minim 80-90 de lire. Greu este şi din cauză că gazda îţi cere o garanţie substanţială, atunci când te cazezi. Îţi iei acei bani înapoi, dar să dai câteva sute de lire din buzunar te destabilizează financiar, mai ales când eşti proaspăt venit. Calitatea camerei pe care o găseşti de închiriat depinde şi de noroc. Uneori găseşti camere curate şi familii cumsecade în casa cărora locuieşti. Baia şi grupul sanitar sunt de multe ori comune, aşa că e important cum sunt educaţi oamenii cu care împarţi spaţiul. Anunţurile de închiriere le găseşti în ziare sau pe geamurile magazinelor de cartier. În plus, ca totul să meargă bine, trebuie să-ţi plăteşti taxele. Dacă faci mai mult de 6,5 lire pe oră, trebuie să dai 20 la sută la stat. Dar există avantaje. Eu am număr de asigurare socială şi toate documentele mele sunt în regulă, în cazul în care m-aş întoarce să trăiesc acolo.

- Mâncarea şi hainele cât costă? Cât îţi poţi permite, dacă o iei de la zero?

- Mâncarea costă cam la fel ca la noi. Găseşti, la orice oră, sendvişuri de două sau trei lire, la magazinele de cartier. Sunt foarte multe fast-food-uri cu mâncare bună. Iar dacă îţi găteşti acasă, îţi rămân şi bani. Haine găseşti de la sute sau chiar mii de euro, cum sunt cele de la Burberry, până la câteva zeci de euro. Eu mi-am cumpărat o geacă de la un magazin de cartier, să-i spunem aşa, cu vreo 60 de lire. Transportul este, însă, foarte scump. Şi durează, în cazul în care munceşti în altă zonă decât cea în care locuieşti, aşa că trebuie să-ţi alegi cu grijă mijloacele de transport.

- Per total, merită să pleci la muncă în Anglia?

-Cred că merită. Cum spuneam, m-am întors în România din motive personale, dar viaţa e acceptabilă acolo. Dacă vrei să te descurci şi munceşti, n-ai de ce să nu reuşeşti să trăieşti în Londra în condiţii bune. Dacă se putea şi înainte de 1 ianuarie, ar trebui să fie cu atât mai uşor acum, când nu ni se mai cere permis de muncă şi putem, teoretic, să aplicăm pentru orice job.

Citit 208232 ori Ultima modificare Vineri, 17 Ianuarie 2014 10:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.