Democraţia păduchilor

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Am asistat, de două ori chiar, la o scenă care ar putea fi catalogată drept o cruzime, o încălcare făţişă a drepturilor omului: un tânăr a fost împiedicat de către controlorii Transurb să urce în autobuz! Şi nu se punea la socoteală că acel "homeless" nu avea cum să plătească preţul biletului, ci faptul că în părul acelui băiat, care ar fi putut de altfel juca cu succes un rol pozitiv într-un film, colcăiau păduchii!

Sigur, în faţa legii, cu toţii sunt egali, dar de ce ar suporta plătitorii de bilet dintr-un autobuz mizeria, mirosurile, comportamentul violent, bolile transmisibile, paraziţii? Educaţi, călătorii se sfiesc să ia atitudine împotriva împotriva unor astfel de bombe umane, de multe ori oameni cu discernământul afectat, cu boli psihice, chiar violenţi.

Într-un oraş în care atracţiile turistice, atâtea câtea mai sunt, au un amplasament incoerent, astfel de aberaţii sunt costisitoare şi pentru imagine. Nu suntem, clar lucru, pentru aşa ceva, vorbim ca din carte despre egalitate, dar nu căutăm soluţii pentru ordonarea celor care ne încalcă de fapt regulile! Oamenii străzii au, desigur, un întreg istoric, numai o echipă de psihologi, de activişti în domeniu, i-ar putea determina să intre în adăposturile hărăzite lor, unde bieţii oameni complet liberi sunt forţaţi… să se spele, să se comporte şi să se îmbrace decent.

Nu aş vrea să iau drept exemplu Ungaria, unul din primele state care au ridicat garduri împotriva refugiaţilor, însă măsurile luate acolo împotriva boschetarilor încearcă să rezolve, măcar din punct de vedere financiar, investiţiile într-o zonă a socialului care ignoră eforturile statului. Parlamentul a emis o  lege care interzice oameniloor fără domiciliu să doarmă în spaţiul public, pe care ONU o califică drept "crudă". Guvernul investeşte însă în spaţii de cazare, care sunt ignorate de boschetari. Poate că Guvernul ar trebui să-şi ia partenere organizaţii ale societăţii civile. Egalitatea absolută, fără reguli, nu dă rezultate.

Acum câţiva ani, un cerşetor timişorean din Bruxelles îmi mărturisea că el câştiga, doar întinzând mâna, de zece ori mai mult decât acasă, pentru că acolo nu exista o interdicţie a cerşetoriei…

Citit 2316 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Octombrie 2018 16:54

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.