Între nume precum Mantu, Petraşcu, Roth sau Arămescu, am găsit în ultimul volum enciclopedic lansat de criticul şi istoricul de artă Corneliu Stoica, "Artişti gălăţeni interbelici", şi glorii de cândva, azi complet uitate. De pildă, Pierre Auguste Bellet, născut cu un an înainte de venirea prinţului Carol în România, la 1865, într-o familie franceză, la Galaţi. Deodată, el apare acum, la o Înviere a bunilor artişti, în dicţionarul dlui Stoica. A fost cuprins şi în "Dictionnaire des peintres, sculptures, dessinateurs et graveurs Bénézit", editat acum opt ani de Oxford University Press - deci nici măcar în Franţa! Şcolit la Paris, pictorul atunci în vogă a contribuit la decorarea Sălii Unirii din Alba Iulia, printre tablouri numărându-se şi un superb portret al reginei Maria. Sic transit gloria mundi…
Ieri, ne-am despărţit discret de un dascăl şi plastician gălăţean care a format generaţii întregi de artişti sau măcar le-a insuflat gustul pentru frumos: domnul Vasile Neagu. Recent, la un vernisaj, profesorul Ioan Tudor a susţinut o adevărată lecţie de istorie a artei gălăţene, vorbind despre regretaţii noştri profesori de la Liceul de Artă dedicaţi şevaletului, precum Emilia Iacob - mama actorului Cristi Iacob, Constantin Dăscălescu, ori sculpturii - Constantin Dimofte, Vasile Vedeş, dar şi despre artiştii în plină creaţie, citându-l şi pe profesorul nostru, Vasile Neagu. La lecţiile de desen de la Liceul de Artă, adăuga şi lecţii de viaţă şi exerciţii de subtilitate, preţioase pentru formarea unui om complex. De pildă, îmi amintesc că ne-a reprodus odată un citat din Paul Valery: "Le lion est fait de mouton assimilé"…
S-a întâmplat ca domnul profesor să stea mult de vorbă şi cu mine la vernisajul din urmă de la Galeriile "Mantu": amintiri de când preda în şcoli mici, despre elevii săi. Ieri, la catafalc, dintre cei care au putut ajunge, am văzut mulţi dintre aceştia, acum profesori la rândul lor şi membri ai acestei filiale excelent cotate naţional. Vor putea povesti că "l-au apucat pe domnul profesor", aşa cum criticul Stoica îşi aminteşte cum a tăifăsuit cu Lola Roth şi alţi artişti de aur dispăruţi.
Plasticianul Neagu are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Canada, Franţa, Grecia, Israel şi SUA, consemna acum, la dispariţia artistului, criticul Stoica. Artistul va rămâne, desigur, între copertele unor dicţionare. Noi ne vom aminti! Altfel, fără prea multă educaţie artistică în şcoli, măcar dacă se va uita cineva la pozele lucrărilor artiştilor, că de ţinut minte…
