Am putea rămâne cu adevărat primii! Primii din ţară care… vor pierde prima statuie ridicată lui Eminescu! Vorba lui Arghezi, pe vremea când tovarăşii înfierau capitaliştii, dar fumau Kent: "Una spunem şi alta fumăm!". I se ridică vreo statuie lui Eminescu în ţara asta? Măcar să nu se surpe una, prima ridicată în România, nu pe bani publici, ci din bănuţul multor gălăţeni, nu neapărat oameni de cultură, ci pentru Cultură… căci grupul statuar care cuprinde în aceeaşi marmură albă chipul Poetului şi trupul rămas ciung al muzei Euterpe este pus în pericol de crăpături ce pornesc de la bază, înconjurând numele sculptorului Stork. Crăpături în care apa pătrunsă poate avea, la îngheţ, rolul unei pene de lemn la despicarea unui trup de stejar! Soluţia umplerii "rănii" din piatră nici n-ar fi scumpă şi ar prelungi viaţa simbolului lângă care, de peste un veac, s-au sărutat atâţia miri…De altfel, un recunoscut restaurator m-a asigurat că soluţia este fezabilă.
E însă şi mai ieftin să încerci să-i faci Poetului soclu din cuvinte uzate de mult. Câţi "vorbitori" cu 50 de cuvinte în vocabular, şi acelea măreţe atunci când nu înjură, n-au făcut carieră, venind pe la omagieri precum sărăntocii la pomenirea unor străini, fie slăvindu-l în vorbe tocite pe omul de mare modestie care a fost Eminescu ("Mişule!" - aşa îl strigau prietenii)! Alţii l-au atacat, cercetând în rufele murdare, doar-doar or atrage atenţia şi asupra lor. Azi ne tot întrecem în adjective calpe atunci când vorbim despre acela care, după foarte multă trudă, aşternea pe hârtie, cu simplitate, cuvintele "o prea frumoasă fată"… Cu fraze sforăitoare, îi împăiem poezia şi riscăm să-i îndepărtăm tocmai pe copii de gânditorul care este predat aproape întotdeauna doar cu mantia de poet romantic. Analistul economic, social şi politic, cinstit şi exact, jurnalistul acid, însă drept, cercetătorul istoric, care se apucase să înveţe a citi în slavonă pentru a pătrunde în arhivele ţariste în care vechi documente de cancelarie aşteaptă şi astăzi să fie descifrate…
Eminescu a ştiut, scriind: "Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el/ Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă". Dar Eminescu s-a gândit să lase ceva şi politicianului de azi şi de ieri: "Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;/ În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;/ Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!".
În fiecare zi mai mor câteva cuvinte vechi, iar pentru Eminescu unii au nevoie de un dicţionar român-român…
