Conform tradiţiei de 20 de ani de democraţie, perioada care urmează unui an electoral este întotdeauna o etapă săracă. Este explicabil, având în vedere că, în an electoral, toate forţele politice – şi nu numai – fac eforturi financiare susţinute pentru ca mesajele electorale să ajungă la alegători.
Însă anul care urmează unei perioade electorale este sărac şi din multe alte puncte de vedere, nu doar din cel al banilor.
Anul de după alegeri este un an sărac şi în idei. Am ascultat, recent, un tânăr politician care doreşte să preia şefia unui partid. Ei bine, acesta vorbea despre eternul subiect al noii generaţii de politicieni, şi, în acest context, despre modificarea Legii electorale.
Un subiect bun, frumos, însă atât de confuz tratat până acum de politicieni, încât are toate şansele să fie un proiect mort din faşă.
În proiect se discută despre cum ar trebui să fie desemnaţi parlamentarii câştigători, pe principiul celor mai multe voturi şi nu pe cel al redistribuirii de mandate. Discuţie interesantă, nimic de zis…
Însă nimeni nu vorbeşte despre ceea ce a isterizat o ţară întreagă în urmă cu doar două luni: frauda electorală.
Nimeni nu mai scoate un cuvinţel pe acest subiect care devine tabu, de fiecare dată, după un scrutin electoral.
Nimeni nu mai strigă că celălalt a furat voturi mai mult decât el, nimeni nu îşi mai pune problema – măcar morală – că un rezultat falsificat este o jenă naţională pe care trebuie să o porţi patru sau, după caz (şi mandat), cinci ani, la gât, precum o tablă a ruşinii…
Una din modificările aduse legii electorale va fi şi cea privind oferirea de bunuri şi foloase. Foarte bine, mai ales având în vedere că de la o campanie electorală la alta inventivitatea staffurilor este din ce în ce mai mare.
Aşa se face că anul trecut am aflat că portocala nu mai este, de pildă, un fruct, ci un simbol electoral şi, ca atare, poate fi oferit în campanie fără a se interpreta că electoratul este mituit cu bunuri alimentare…
Pe acelaşi principiu, în ultimii doi ani, am aflat că găleţile sau pixurile cu însemne de partid, distribuite în campanie, sunt „vectori de imagine” şi nu cadouri electorale.
Aşa am ajuns ca numai uleiul de floarea soarelui să rămână neadjudecat (deocamdată) politic, pentru că peştele (care s-a dat, în completarea uleiului, alegătorilor de la ţară) este, nu-i aşa?, simbol creştin şi ar putea fi oferit de un partid creştin tot sub forma unui simbol electoral…
În schimb, nimeni nu propune, de pildă, crearea unui program informatic, prin care fiecare alegător să fie înregistrat într-o bază de date comună în toată ţara.
Astfel, votul multiplu ar fi eliminat doar prin simpla tastare, pe loc, a CNP-ului omului, înainte de a i se înmâna buletinul de vot.
Desigur, asta ar însemna o actualizare a bazei de date, astfel încât CNP-ul unei persoane decedate să fie declarat instantaneu nevalid, eliminându-se, astfel, o altă modalitate de fraudare…
Dar despre astfel de măsuri nu vorbeşte nimeni. Se vorbeşte, în schimb, că noua Lege electorală va interzice distribuirea de găleţi, sacoşe, becuri şi câte şi mai câte alte cadouri electorale, date până acum sub formă de simboluri politice…
Din păcate însă, a interzice unui ţăran să primească o găleată cu care, apoi, va căra apa de la fântână, aşa cum face de 50 de ani (că robinet de apă în curte nu i-a făcut nici un primar sau guvern, indiferent de culoarea politică), nu înseamnă că ai schimbat legea electorală.
Pentru că, până la urmă, frauda electorală nu se elimină peste noapte, aşa cum nici democraţia nu se distribuie cu găleata…
