"Iohannis, primit cu aplauze de românii din Italia", se titra în presa românească pe vremea când coronavirusul nu putea fi decât un scenariu SF tâmpit, imposibil. Era în octombrie 2018, când preşedintele declara sub ovaţii: "De aici, din Capitoliu, doresc să transmit un mesaj de solidaritate celor peste 1,2 milioane de români din Italia". Acum, preşedintele anunţă, aşa cum cârmaciul unei bărci supraîncărcate le dă cu vâsla-n cap altor supravieţuitori ai unui naufragiu, care se agaţă disperat de "barca lui": "Fac un apel către românii din diaspora, un apel necesar, dar care mă umple de tristeţe: dragii mei, nu veniţi anul acesta acasă de sărbători!". Şi preşedintele invocă, cu logică rece, pericolul pentru diasporeni (că tot nu este ţara pregătită cu minima tehnică!), cât şi pentru familiile lor. Însă românii din diaspora nu se întorc acasă numai pentru sărbători, nu numai îngrijoraţi de soarta bătrânilor şi copiilor lor de acasă, ci pentru că în Italia au ajuns, deşi până ieri erau apreciaţi ca buni meseriaşi, să fie persona non grata! Primii care îşi pierd jobul în timpul unor astfel de nenorociri sunt străinii, chiar dacă cer lefuri mici. Stranierii îşi pierd locuinţele cu chirie şi mai că sunt luaţi la pietre de cetăţeni neliniştiţi (cum de altfel fac şi unii români, în ţară, când văd "refugiaţi" români, pe care şi-i imaginează, pe toţi, drept proxeneţi, tâlhari sau îmbogăţiţi uşor).
Şi pe la 1900, românii, mai ales ardelenii, plecau în America, unde adunau "mia de dolari" şi se întorceau în ţară ca să-şi cumpere un petic de pământ, cam ca şi azi. Cred că, aşa cum Ardealul atrage investiţiile străine, şi Moldova alimentează din plin, pe banii trimişi de alungaţii noştri de sărăcie şi incompetenţă de stat, fonduri importante la bugetul ţării. De altfel, diasporenii sunt cei care l-au votat primii pe preşedinte, stând chiar la cozi!
În 1916, populaţia Galaţiului s-a dublat cu refugiaţi şi s-au putut salva vieţi! Dacă în China s-a ridicat un spital peste noapte, şi la noi, Armata de pildă, poate administra carantina românilor. O făceau strămoşii: în carantinele, înfiinţate de ruşii ţarişti ai lui Kiseleff, la vremea Regulamentului Organic, după 1831, 14 zile nici Vodă nu putea intra în ţară! Acum, măsura de a folosi hoteluri (la opoziţia patronilor, acestea se pot rechiziţiona), cu plata a 300 lei pe zi de la stat, cu hrana inclusă, poate salva şi industria hotelieră, dar şi pe cei reîntorşi.
