Dricul lui Potemkin, la Galați

Evaluaţi acest articol
(25 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Ieșim la aer și e bine. Am uitat de reguli și ne bulucim, creând ocazia revenirii la restricții! Și ce ne trebuie carantină? Când carantina și autoizolarea au fost declarate neconstiționale de către CCR, se punea de fapt, tehnic, problema că ar fi fost obligatorie trecerea acestor măsuri radicale doar prin vot democratic, prin Parlament, și nu, cam autocratic, printr-un ordin de ministru al Sănătății. Cu declarații zilnice despre pericole, sub sau supraevaluate, cu armata și poliția obligate să dea amenzi, apoi îmblânzite, poți să fii mereu prezent pe ecrane, să te știe lumea de șef și să dai ordin. Zilnic, ministerele anunță că se reformează. Unele reinventează legi deja uitate sau încă în vigoare. Sunt și legi ”reformatoare”, care au fost date, în timp, de câteva ori, de unii care nici nu le citiseră pe cele vechi.

Ce îmi place mie la Constituția aia americană este că orice lege schimbată de la legile de sute de ani o păstrează pe cea veche și pe cele dinaintea ei, ca să constați adică și ce s-a schimbat, bine, rău, de fiecare dată când cetățeanul Smith sau mister Johnny câștigă un proces împotriva statului, Constituția completându-se astfel cu un amendament. Din prima Constituție, noi trebuia să știm cum să procedăm la pandemii! E drept, ca să se protejeze, doar el, Parlamentul României ține cont de ”cutume” interne, nelegale...

Sunt unii care se revoltă chiar și împotriva carantinei, inventată după pandemiile de după războiul încheiat în 1829. Am avut și la Galați carantină, cu unchiul lui Cuza, Iancu Cozoni, ca director. Și vodă stătea aici blocat 14 zile!

Nu poate fi mai periculos ieșitul în binefăcătorul aer liber, cu respectarea distanței, decât să stai cu mască și în dormitor, dar despre asta trebuie să ne informeze medici serioș, nepolitizați, nu politruci. Iar a ignora cu totul pericolele, fie și țâțarii anofeli, câinii turbați sau mâinile nespălate, e o lipsă de precauție vecină cu inconștiența!

Urmăresc două seriale, unul britanic, altul rusesc, cu același subiect istoric, Ecaterina cea Mare a Rusiei. Fără nicio legătură cu Putin, care, ca și Trump, fabrică o realitate sănătoasă pe fondul atâtor și atâtor morți! Ei bine, în serial apare și prințul Potiomkin, amantul țarinei, viteaz care nu și-a luat însă chinina și care, aducând pe tronul Moldovei, din nou, domnitori români, Îi murise la Galați, în 1871, un prinț camarad. ”Când, în timpul înmormântării, dricul a ajuns în dreptul lui Potiomkin”, scria Simon Sebag Montefiore, în cartea dedicată țariunei și prințului care avea să moară în Moldova, Potiomkin ”a crezut că era trăsura lui și a dat să se suie în ea. Pentru un om superstițios, era prevestirea morții”. Și a poruncit ”să evacueze armata din orașul nesănătos” Galați.

Citit 1231 ori Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 17:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.