Cum am ajuns canibal!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Statul sunt eu!” – i-a explicat Robinson sclavului său, Vineri. Şi pe vremea lui, săptămâna de lucru se termina vinerea şi Robinson voia  să-şi aducă astfel aminte când să plece în weekend, aşa că îşi botezase unicul angajat astfel.

„Angajat”? Mda, sună mai democratic decât „sclav”, iar Robinson voia să dea impresia, ca şi Guvernul României acum, că trăieşte într-o ţară democratică.

De fapt tot aia e, sclav sau angajat! Cu deosebirea că de sclav trebuie să ai grijă să mănânce din când în când, să se odihnească uneori, altfel „se strică” şi îţi trebuie o altă unealtă cu două picioare.

Dacă trăieşti în România, ca angajat, grija asta îţi revine însă în totalitate ţie, nevestei, părinţilor pensionari şi bunicilor de la ţară, care încearcă din răsputeri să te ajute să treci criza...

Da´ să ne întoarcem dracului la Robinson! Ca să-i dea impresia de democraţie, se hotărî să-şi plătească oarecum angajatul. Nu în lei, că ăştia nu mai sunt bani: doar diferenţa între un leu şi un euro/dolar este de aproape un euro/dolar.

Mai bine îi dădea nasturi! Făcu deci câte două găuri fiecărei monede de 50 de bani şi şi-o vându, ca nasture, pe un euro. Apoi îl puse pe Vineri la muncă plătită.

Deci, angajatul îi aducea mere, pepeni, brânză, ouă, pulpe de pui şi ce se mai găseşte prin ţările astea bananiere precum România, iar Robinson îl plătea la kilogram, în nasturi. Pardon, în euronasturi…

Un euronasture pe kilogram.  Robinson, adică el, statul, îşi lua cât îi trebuia ca să mănânce, iar restul de haleală o vindea poporului. Adică… lui Vineri.  Cu doi euronasturi kilu´! Aşa, recupera rezerva valutară şi nu mai era nevoit să tot dea găuri în banii ăştia atât de mici, încât este cumplit să fii luat la bani mărunţi în româneşte!

Necazurile începură atunci când Robinson văzu la televizor că a început criza economică mondială. Şi Vineri văzu asta la televizor, dar Robinson îl asigură că nu ajunge criza şi pe insula lor: fie ea pe la UE, pe la americani! Dar, când trebui să cumpere mai scump bere şi popcorn de peste hotare, Robinson văzu că i-a lovit criza şi pe ei!

Mă rog, pe el, Robinson, căci Vineri n-avea nas de bere şi popcorn! Sigur, popcorn se putea produce şi pe insulă, ba chiar exista şi un izvor natural de bere, dar statu´, adică Robinson, obişnuia să cumpere vrac de la străini, că primea şi comision dacă lua de la ei şi nu de la izvor.

Criza lovi deci acolo unde-l durea mai tare pe stat. Se cereau luate măsuri! Ce măsuri luau alte ţări văzu şi Robinson, văzu şi Vineri, la televizor. Cum miliardarii americani şi latifundiarii europeni au fost impozitaţi un pic, Robinson se hotărî să mărească baban impozitul lui Vineri.

Care primi cu un sfert, adică 25 la sută, mai puţini nasturi. Cu care cumpără mai puţină haleală de la stat. Adică de la Robinson. Şi statul se trezi în scurtă vreme cu rezerve uriaşe de pepeni, struguri, lapte de capră şi bragă.

„Rezervă”, vorba vine! Că ăstea nu ţin o veşnicie nici la frigider! Cum nu se pricepea să vândă bragă americanilor sau pepeni nemţilor – Robinson nu era în stare să vândă ceva nici măcar la bulgari, nici chiar somalezilor n-ar fi putut să le dea niscai boabe.

Nici nu ştia, nici nu-l interesa pe Robinson pe unde naiba cresc boabele alea, pepenii şi oile pe insula lui. El era bucuros că avea un import barosan, că, deci, banii circulă…

Cu atâta mâncare stricată, Robinson mări TVA-ul pe ea şi îl puse pe Vineri să arunce haleala în mare. Şi îl păzi ca să nu cumva să pună gura pe aceste bunuri ale statului, fie ele şi uşor fezandate, „exportate” în apele adânci.

Pentru supraveghere, angajă un canibal din vecini, pe care trebui însă să-l plătească în euroi. Câştigaţi  au fost, ca întotdeauna, rechinii, care nu dau niciodată nimic statului, doar şpăgi slujbaşilor statului, cum ar veni paznicului canibal.

Era exact momentul în care Robinson, statul, se gândi să facă reformă: avea prea mulţi angajaţi! Îl concedie deci pe loc pe Vineri. Care deveni pe loc şi el canibal.

De când cu măsurile astea luate boc-boc, ca pe insula lui Robinson, simt că am devenit şi eu canibal! Dar guvernanţii nu sunt buni nici la gust!

Citit 1068 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.