Vă amintiţi de epistola roz pe care babuşca blondă a brandului de ţară o flutura într-o emisie televizată aruncând o vidanjă cu vină în cocoaşa fostului premier Tăriceanu?
Da, da! Bileţelul acela pătat cu cafea după lecturare în care premierul îl întreba retoric parcă pe prezident: "Dacă ai ocazia să vorbeşti la Parchet despre subiect?". Vremurile acelea trecute nu demult se întorc ruşinos să ne tulbure viaţa, criza şi bugetele comprimate.
Azi face senzaţie un nou bileţel. Unul trimis de către ministrul Economiei primarului din comuna constănţeană Cogealac, o localitate căreia ştiriştii n-au învăţat încă să îi spună corect numele, dar despre care ştiu că e bântuită monografic de o binefacere eoliană.
Nu vorbim însă despre resurse pentru generarea electricităţii şi nici de cum s-ar putea face bani grei din vânt, ci tocmai despre ce presupune să dezvolţi o afacere în România zilelor de azi.
Să purcedem aşadar în miezul poveştii şi să spunem că în urmă cu vreme bună, pe când doi mari investitori străini (CEZ din Cehia şi Continental Wind Parteners de prin Spania, parcă) dădeau năvală să peţească resursa ivită de nicăieri într-un sat în care machidonii şi românii îşi împleteau armonios tradiţiile, un mare dregător de Capitală, în cazul nostru ministrul Adriean Videanu, trimitea vornicului ţinutului un răvaş.
Ce zicea răvaşul? Că trebuie ţinut seama doar de unul dintre cei doi veniţi în peţit, Continental Wiind Parteners, într-o afacere de câteva sute de milioane de euro. Carevasăzică numai acesta căpăta o stea în frunte, câtă vreme dregătorul de Capitală se jucase deja de-a Midas cu el.
În cartea oficială, împodobită cu antet ministerial se spunea şi că alegerea acestui investitor va duce la îndeplinirea obligaţiilor pe care ţara şi le-a asumat şi că alegerea lui de către autorităţi va duce la evitarea declanşării procedurii de infringement pentru România.
Nu ştiu să interpretez scrisori de la minister, dar mă întreb dacă nu cumva economia de piaţă şi concurenţa au reguli clare, care trebuie respectate chiar şi de către miniştri.
Mai mult, o să îmi permit şi o speculaţie: îmi amintesc faptul că în urmă cu doar câteva săptămâni, aceeaşi cehi de la CEZ s-au retras dintr-un important proiect energetic care urma să se desfăşoare la Galaţi, pe platforma siderurgică.
Coincidenţă au ba, investitorii şi-au luat tălpăşiţa după ce acelaşi ministru anunţa că statul român, prin ministerul pe care îl conduce, doreşte să colaboreze cu ArcelorMittal Galaţi pentru înfiinţarea unei centrale de mare putere, iar lucrul acesta s-a întâmplat în timp ce ministerul purta discuţii paralele cu CEZ.
Să ne întoarcem însă la Cogealac şi la bileţele. Pentru că aici a fost aruncată în joc o zestre maaare, cu zeci de mărgăritare şi mii de galbeni, dar şi pentru că peţitorii s-au amestecat, iar autorităţile judeţene şi cele locale au făcut în aşa fel încât investiţia să se transforme într-un scandal, povestea a culminat cu o răscoală sătească şi cu arestarea primarului comunei.
Din toată istoria asta, epistola ministerială a rămas chezăşie a felului în care se pot face afaceri de sute de milioane de euro în România. Dar şi o concluzie, aceea că mai-marii ţărişoarei ne consideră pe noi nişte papagali dispuşi numaidecât să le tragem biletele scârboase fără să ne enervăm prea mult.
