Întâmplarea, soarta sau, poate, ironia ei face ca la câteva zile de la aflarea intenţiei guvernului de a-i sprijini pe întreprinzătorii de până în 35 de ani, să mi se relateze o întâmplare, total reală, din mediul de afaceri românesc.
În prima zi, doi inspectori au venit la o mică firmă şi au întrebat de patron. Patron care nu era la birou. Inspectorii s-au învârtit jur împrejur, căutând inutil indicii ale cine ştie cărei încălcări ale legii, după care au plecat.
Au revenit a doua zi, iar după un scurt control, în urma căruia au găsit nişte nerespectări minore, au decretat amenda: 1.000 de lei. Dar nu despre asta este vorba, ci despre discuţia de după anunţarea amenzii. „…Şi să daţi şi la băieţi ceva”.
Băieţii, ca să înţelegeţi bine, erau inspectorii de pe teren. Stupefiat, deşi a văzut multe la viaţa sa de întreprinzător în România, patronul abia a reuşit să îngaime că nu mai are în buzunar decât vreo două milioane de lei şi ăia vechi!
„E bun aşa!”, a venit răspunsul, la fel de repede cum au plecat şi ultimii bani din buzunarul patronului în cel al „băieţilor”…
Acum, că patronii români sunt obişnuiţi să fie călcaţi de controale, în urma cărora se aleg cu amenzi, pe principiul – eşti legal, dar dacă vor ei, tot îţi găsesc o chichiţă! - ,este o chestie cunoscută. Însă să ţi se ceară, de la obraz, peşcheş, în cel mai degradant mod pentru instituţia de control pe care o reprezinţi, este de-a dreptul jenant!
În primul rând este jenant pentru bugetarii respectivi – aşa, cu salariile reduse cum sunt ei! -, dar nu pentru că nu mai au niciun dram de conştiinţă pentru a respinge astfel de practici, ci pentru că au ajuns atât de jalnici încât se mulţumesc cu „atenţii” atât de modeste, pretinse în stilul în care ţi se cere un „plus” la spălătoria auto, pentru fetele care îţi lustruiesc maşina!
În al doilea rând, este jenant pentru patronul care, până la urmă, contribuie la bugetul de stat – aşa, cu banii ăia puţini pe care îi plăteşte!, dar îi plăteşte şi nu cere amânări şi scutiri de la plată, aşa cum îşi permit marile firme ale altor „băieţi”, de această dată, deştepţi!
Este jenant pentru noi toţi, căci ne arată cât de mult am putut involua pe scara morală şi, evident, este jenant pentru cei care ne conduc destinele, pentru acest guvern, care, prin reducerea salariilor bugetarilor favorizează corupţia, flagel care, în ultimele luni de criză, a luat parcă în stăpânire întreaga Românie.
Şi acum revenim la iniţiativa guvernului, care a anunţat că vrea să-i sprijine pe tinerii până în 35 de ani care intenţionează să înceapă o afacere. În primul rând, daţi-mi voie să protestez împotriva discriminării de vârstă.
Nu am înţeles niciodată de ce fix vârsta de 35 a fost stabilită ca definitorie pentru a marca trecerea de la „tânăr” la „matur”. Până la urmă, afacerile nu ar trebui să ţină cont de vârstă, nu? Cum ajuţi o persoană de 65 de ani care are o magnifică idee de afaceri, dar nu are nici un sprijin din partea statului, pentru că… e prea bătrân?
Pe de altă parte, să fim serioşi: câţi dintre tinerii, aşa cum sunt definiţi de Împărăţie, până în 35 de ani, chiar au de gând să înceapă o afacere? Să nuanţez: câţi din tinerii fără părinţi milionari în euro, care evident că vor deschide afaceri pe numele copiiilor lor, că, dacă statul oferă un ajutor, ar fi şi păcat să îl ignori, nu?
Despre ce vorbim aici? Nu cumva despre aceiaşi tineri care, în ziua de astăzi, abandonează până şi cursurile universitare, plecând în străinătate, pentru o viaţă cât de cât normală?
Sau despre tineri care, în naivitatea lor de până în 35 de ani, vor deschide firme, la uşile cărora se vor prezenta alţi inspectori, „băieţi buni” care se vor mulţumi cu peşcheşuri jenante, de doi lei. Fie şi noi!
