Criză de autoritate

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

În timp ce politicienii se bat pe posturi, prefecţii tremură pe scaune şi aleşii au şi uitat de unde au plecat, criza face victime prin ţară. Criza de autoritate, căci despre asta vorbim. 

De la moartea domnului Constantinescu – o viaţă pierdută, după ecranizarea „Morţii domnului Lăzărescu” – la spitalul din Slatina şi până la viaţa unor gălăţeni din Micro 17 care trăiesc de ani de zile, în mijlocul oraşului, pe străzi desfundate, cu noroiul la uşă nu este nicio diferenţă. În ambele cazuri – ca atâtea în ţara asta – este vorba despre indiferenţa conducătorilor noştri, care îşi petrec zilele încercând să câştige cât mai mult, în interes propriu. Restul, „lasă-i să moară, că tot sunt mulţi şi proşti”!

Îmi veţi spune că nu toţi conducătorii sunt aşa şi poate că aveţi dreptate; însă atâta timp cât astfel de cazuri se înregistrează de zeci de ani la noi şi doar uitarea face să dispară de pe firmament aceste întâmplări, nu poţi decât să crezi că acei oameni excepţionali fie nu există decât în legende, fie au emigrat demult.

Numai cine nu a avut niciodată pe cineva internat în spital se poate îngrozi că pacienţii trebuie să îşi cumpere singuri medicamentele, că o infirmieră nu aduce plosca invalidului decât dacă este plătită, sau că asistentele de la urgenţă dorm noaptea, în timp ce pacienţii cad de prin paturi sau, semiconştienţi, îşi scot perfuziile…    

Probabil că pacientul Constantinescu ar fi murit mai … puţin plimbat – dacă asistenta de pe salvare nu ar fi chemat jurnaliştii pentru a fi martori la tragedie; era un simplu caz social, ce nu merita atenţia unor medici care acceptă să fie deranjaţi – când sunt de gardă, pe la urgenţe – doar dacă pacientul este curat, epilat, parfumat, cu asigurarea plătită la zi şi banul pentru peşcheş în buzunarul de la piept…

Sigur, nu toţi medicii sunt aşa, dar cine mai stă să îi deosebească, atunci când ei înşişi, în interiorul breslei, îi acoperă pe cei incompetenţi? Să vorbim despre cazul bebeluşului tratat cu comprese reci pentru fractură de femur? Despre ce discutăm aici? Despre excepţii sau despre o regulă extrem de îngrijorătoare pentru toţi?

Iar  dacă sunteţi de părere că cele două cazuri care au tulburat liniştea spitalelor la început de an sunt ciudate, poate ar trebui să vă puneţi la curent cu atitudinea Camerei Federative a Medicilor – că tot am vorbit mai devreme despre breaslă. Care Cameră protestează împotriva deciziei noului ministru al sănătăţii de a desface contractul de muncă doctorilor care se fac vinovaţi de moartea pacientului de la Slatina.

Că ministrul nu are dreptul să facă aşa ceva, că o astfel de decizie ar fi ca şi cum un ministru al turismului ar desface contractul de muncă al unui hotelier. Da, numai că aici nu vorbim de o cameră de hotel cu mucegai, sau de o muscă servită în ciorbiţă, ci de vieţile unor persoane. Şi de morţile lor.

Citit 817 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.