Mi se face şi frică realizând care este viteza de reacţie a autorităţilor de la Centru, dar ce spun eu?, direct a şefului Guvernului. În weekend, când unii reporteri încă mai căutau prin cătunele României, nămeţii lui Igaş, primul ministru Emil Boc a organizat videoconferinţă cu prefecţii. Şi, după tradiţionalele rapoarte ale acestora – cum că totul e bine şi … la vară cald, deşi drumurile judeţene sunt blocate de peste o săptămână, iar când le deblochează, „uită” să mai anunţe şi pe la Bucureşti (cum s-a întâmplat vineri chiar la Galaţi, unde DN 24 D era deschis, dar CNADR îl dădea blocat!), iar oamenii îngheaţă în case, sărbătorind ca la nuntă rarele ocazii când primesc apă caldă – premierul s-a zburlit. Şi cel mai tare a strigat către Mangalia, făcând din frigul pe care îl suportă cetăţenii un subiect de interes naţional. Emil Boc şi-a certat prefectul de Constanţa şi l-a somat să rezolve problema în cel mai scurt timp, astfel încât bieţii oameni să nu mai sfere de frig în apartamente. Un lucru foarte frumos, nu-i aşa? Da, dacă această poziţie ar fi fost adoptată de primul ministru Emil Boc în octombrie-noiembrie când locuitorii din Mangalia au ieşit pentru prima oară în stradă strigând că municipalitatea nu le asigură căldura în case. Măcar înainte de Crăciun să fi ieşit primul ministru Emil Boc şi să fi cerut autorităţilor din Mangalia să rezolve problema căldurii în sistem centralizat, pe principiul comunist al autorităţilor din ţara noastră – inclusiv din Galaţi - care fac „cadou” contribuabililor, de sărbători, servicii publice sistate dar care, în mod normal, ar trebui asigurate! Dar nu!, primul ministru a aşteptat să treacă trei luni din cele cinci ale iernii – cât se alocă şi ajutoarele la încălzire de la sat – şi abia apoi a intervenit în problema frigului de care suferă cei de la malul mării. O aşa viteză de reacţie nu poate decât să îţi dea fiori pe spate, mai ceva ca gerul sau viscolul de afară! Dacă primul ministru s-a gândit să folosească acum problema nerezolvată de luni de zile în Mangalia, ei bine, calculul că intervenţia sa îi va aduce un plus de imagine este total greşit. (E drept, după intervenţia sa, nu multă lume l-a mai întrebat pe Boc de potenţiala sa demisie-demitere…)
Mai mult decât atât, lumea abia acum îşi aminteşte de bieţii locuitori din Mangalia care şi prin noiembrie şi prin decembrie au tot ieşit în stradă reclamând că nu au căldură. Iar intervenţia premierului, pe lângă faptul că este atât de întârziată, confirmă, până la urmă, neputinţa autorităţilor de a rezolva o problemă punctuală. Degeaba se disculpă prefectul de Constanţa, explicând că totul este provocat de lupta politică dintre primar şi Consiliul Local din Medgidia! Din contră, tocmai dacă era o astfel de problemă, reprezentantul Guvernului în teritoriu trebuia să facă orice, inclusiv să dea în judecată primarul şi consilierii pentru punerea în pericol a vieţilor locuitorilor!
Am ales să vorbesc despre cazul Mangalia nu pentru că fostul primar – din mandatul trecut – era gălăţean, ci pentru că şi Galaţiul a trecut razant pe lângă pericolul de a fi o Mangalie în această iarnă. Nu ştiu dacă Dumnezeu le-a dat minte consilierilor locali, directorului CET, a celor din CA-ul societăţii, magistraţilor, primarului şi prefectului, cert este că gălăţenii puteau îngheţa de frig în case dacă nu se ajungea la un consens. Şi cu ce ne-ar fi încălzit, după trei luni de frig, intervenţia premierului?
