Ne-am obişnuit cu ele. Fac parte din existenţa noastră. Nu ne mai miră, nu ne mai revoltă. Tipic româneşte, am ridicat din umeri şi am rostit oftat „asta e!”, după care am mers mai departe cu compromisul în cârcă. Deturnările de bani publici - căci despre ele e vorba - sunt crucea (grea!) pe care o cărăm de mai bine de douăzeci de ani, iar şansele să scăpăm prea curând de povară nu sunt tocmai bune. Pare mai simplu de câştigat la 6 din 49.
Dacă te opreşti în mijlocul oricărei intersecţii din Galaţi şi faci ochii roată, nu se poate să nu descoperi câteva exemple de bani publici aruncaţi pe geam. Prostii cu moţ, care s-au făcut doar de dragul de a fi făcute, fără ca vreunul dintre „genialii” implicaţi în realizarea proiectului să se gândească la finalitate: ce aduc ele bun pentru gălăţeni?
Să luăm ca studiu de caz containerele pentru colectarea selectivă a gunoiului. Au costat milioane de euro. Special pentru ele s-a construit o staţie de spălare şi sortare. Alte milioane de euro. Finalitatea? Zero! Chiar dacă oamenii civilizaţi duc gunoiul selectat şi-l pun în containerele care trebuie, din acest punct ecologia devine o vorbă-n vânt.
Efectul imediat este că răngile vânătorilor tuciurii de deşeuri rup containerele şi înhaţă „prada”. Ceea ce înseamnă că, de fapt, nu avem colectare selectivă a gunoiului, ci un program de sprijinire a populaţiei de etnie romă. Noi, ceilalţi, îi ajutăm pe ei să adune mai uşor bidoanele din plastic, metalul, hârtia. Căci, până recent, bieţii de ei se chinuiau scormonind în gunoaie. Aşa că le-am creat condiţii. Spunem că facem ecologizare, dar de fapt facem protecţia minorităţilor. Ceea ce-i altă gâscă, în altă traistă. Iar situaţia se încadrează perfect în definiţia deturnării de fonduri.
Dacă răngile nu izbândesc, intră în acţiune prostia. Angajaţii de la salubrizare trântesc conţinutul selectat al containerelor în basculantă, de-a valma. Nu le pasă că s-au cheltuit milioane de euro pentru ca acest program să recicleze. Îi doare-n moţul de la bască. Şi pe ei, pălmaşii, dar şi pe ceilalţi, creierele care au implementat un proiect costisitor, dar care, în practică, foloseşte comunităţii şi mediului cam cât o frecţie la un picior din lemn.
Cred că finanţatorii de la Uniunea Europeană ar trebui să ceară socoteală tuturor primăriilor care au încasat bani pentru colectare selectivă fără a face colectare selectivă. Să-i someze să demonstreze că au reciclat - aşa cum s-au angajat când li s-au dat banii - jumătate din gunoiul produs de comunitate. Şi nu pe hârtie (cum a făcut acum doi ani Primăria Galaţi, care a botezat molozul din demolări „pământ” reciclat), ci cu facturi încasate pentru sticla, metalul, plasticul, lemnul şi hârtia predate unor firme specializate.
E tare simplu să faci, din pix, administraţie publică, ecologie sau protecţie socială. Evident, remarca mi se potriveşte şi mie, moralistul semnatar al acestor rânduri. Atâta doar că în vreme ce eu scriu din postura de angajat al unei firme private şi de plătitor de taxe (inclusiv de salubritate), cei care ar trebuie să rezolve treburile comunităţii sunt plătiţi din bani publici. Adică şi din banii mei. Şi din banii dumneavoastră, ai tuturor plătitorilor de taxe. M-am săturat de „lasă, bă, că merge-aşa!”. Vreau să trăiesc într-un oraş civilizat. Se poate?
