S-a comentat o vreme faptul că Ministerul Turismului va avea propriul serviciu de contrainformaţii. Reacţia a fost cea de pielea-găinii pentru mulţi păţiţi înainte de ´89, care şi-au amintit de „turiştii” cu „ochi albaştri”.
Dar, cu ochişorii doamnei Udrea la cârma amintitului minister, informaţia a intrat doar în zona băşcăliei, ca să fie uitată. Nemeritat, am zice, pentru că un serviciu de informaţii clasificate, fie el cu bonetă de bucătar ori cu şorţ de cameristă, este o chestie cam serioasă! Se ocupă cu protecţia informaţiilor clasificate, dar şi cu prevenirea şi combaterea terorismului care, fie vorba între noi, a atacat turismul altor ţări.
Şi celelalte ministere aveau prevăzute astfel de atribuţiuni, dar doamna Udrea a fost mai bărbată şi şi-a organizat serviciul! Nu ne-am mira deci nici dacă s-ar spune într-o zi că tocmai serviciul său secret ar fi pus bomboana electronică pe coliva spionului bulgar, în timp ce-i servea o cafea… cu microfon.
Râdem noi, râdem, da´ uite că ministresa a avut dreptate! Tot se mai găseşte câte ceva… turistic de spionat şi secrete de vândut, măcar la nivel de Floricel, în ţara asta binişor sărăcită.
Dacă nu mai avem noi ceva bun de spionat, că au falimentat multe, poţi spiona secretele de serviciu ale patronilor internaţionali veniţi la noi să mai stoarcă şi ei câte ceva din salariile noastre amărâte, oferindu-ne în schimb telefoane mobile, dulciuri sau electronice…
Ar fi necesar măcar un serviciu care să ţină la zi acuzaţiile, care se schimbă de la o zi la alta! Că azi afli că bulgarul ar fi spionat pentru ruşi, a doua zi, că ar fi vândut secrete ucrainenilor, pe urmă se spune că fusese racolat de SRI, de ne putem aştepta acum să ne acuze, că i-am spiona, dacă nu ruşii şi ucrainenii, măcar bulgarii!
Ba chiar o ştire zicea că fostul ataşat militar bulgar, apoi spion liber profesionist, ar fi lucrat cu masonii… De ce nu cu Bivolaru?
Paranoia spionitei ne bântuie, cu acuzaţi nedovediţi de tot felul, începând cu fostul ministru Şereş... Pentru telespectatori şi pentru cititorii de ziare, afacerea cu spioni este un divertisment în plus sau încă un prilej de a se îndârji pe vremurile astea ticăloşite.
Dar, dacă te iei după tot ce vezi pe sticlă, auzi la radio ori citeşti în ziare, România este de fapt chiar în război! Un război rece, evident! Că numai în războaiele reci se mai fac expulzări de diplomaţi! Aşa cum s-a întâmplat cu ataşatul militar ucrainean.
Atenţie: ataşatul militar şi nu cel economic sau cultural! Nicio declaraţie oficială nu a precizat dacă persoana respectivă este de vină cu ceva, dar titulatura militară face automat trimitere, în mintea noastră la subofiţerul român acuzat de spionaj, ba chiar de trădare; că tot au amândoi legătură cu milităria.
Există şi o continuitate în acest „război”: expulzarea vine după amânarea vizitei preşedintelui Băsescu la Kiev, anunţată iniţial pentru 25 februarie: au fost, oficial, neînţelegeri legate de micul trafic de frontieră. Or, noi suntem specialişti doar în traficul de interese!
Între timp, Euroregiunea noastră „Dunărea de Jos” încearcă din greu să urnească programe transfrontaliere cu finanţare babană de la UE. Cei mai câştigaţi la procent – românii. Gălăţenii vorbesc şi de turism transfrontalier, dar cum să vorbeşti despre turism în plin război? Doar dacă serviciul secret al doamnei Udrea ne-ar asigura că fiecare hotel din Galaţi, de pildă, va avea în dotare mitralieră, sistem de interceptare convorbiri telefonice şi microfoane de pat şi de closet. Să vină deci specialiştii!
Şi nu-i imposibil ca şi preşedintele Băsescu, cât este el de şef al statului, să nu aibă pe nava (aeriană) prezidenţială care-l va aduce din Polonia vreun mic ospătar care să-i transmită discret doamnei Udrea: „Unu-doi, unu-doi, probă de microfon. L-am convins pe preşedintele Kaczynski să viziteze Peleşul la juma´ de preţ biletul!”
