De ani de zile tot citesc rapoartele Curţii de Conturi legate de catastrofele din afacerile Primăriei Galaţi. Şi de fiecare dată mă minunez – taman ca drumarii la prima zăpadă căzută în ianuarie - de prostiile pe care le fac unii cu banul public. Mai nou, sunt surprins de faptul că mă surprinde haosul din administraţie, pentru că, după atâţia ani de presă, ar fi trebuit să pricep că boala asta n-are lecuire. Şi nu pentru că n-ar fi leac, ci pentru că nu există – ca să parafrazez nişte clasici în viaţă – „voinţă politică”. Socot că e mai profitabil să preiei ştafeta la furat în loc să opreşti robinetul hoţiilor.
Recent, un funcţionar public îmi explica faptul că nu s-a-ntâlnit nicio situaţie în care vreun raport al Curţii de Conturi să nu se fi soldat cu „măsuri drastice”. Nu zău?! Aşadar, întreb, cât la sută s-a recuperat din sporurile salariale plătite ILEGAL în 2008, 2009 şi 2010 către şefii din Primăria Galaţi? Şi răspund tot eu: NIMIC. Zero lei, zero bani, căci raportul Curţii a fost atacat în instanţă, iar procesul s-a lungit suficient de mult cât să se dea o ordonanţă de urgenţă prin care funcţionarii ce-au încasat sporuri ilegale au fost scutiţi de returnarea banilor. Nu vreau să fiu virulent, dar nu pot, din nou, să nu întreb: pe noi, plătitorii de taxe, cine ne-a consultat când s-a legalizat hoţia? Că doar la mijloc erau banii noştri, nu?
Trist este că aceste jonglerii cu substrat mai degrabă electoral întreţin şi perfecţionează mecanisme care ridică furtul şi incompetenţa din administraţie pe cele mai înalte culmi. Să luăm ca exemplu evaluările anuale ale funcţionarilor publici din Primăria Galaţi. În ultimii cinci ani, în ciuda faptului că inspectorii Curţii de Conturi au găsit în amintita instituţie nereguli financiare de peste 100 de milioane de euro în total (asta înseamnă aproape cât bugetul oraşului pe un an întreg), nici un şef din Primărie nu a fost sancţionat în vreun fel. Ba chiar au primit – toţi! – calificativul „excepţional”. Aşa că au putut să-şi dea liniştiţi prime, bonificaţii, salarii de merit. Toate acestea, repet, în condiţiile în care controalele au relevat adevărate catastrofe juridice şi contabile în plăţile şi încasările instituţiei.
S-au plătit milioane de euro pe lucrări fictive. S-au achitat sporuri salariale ilegale în sumă de peste 12 milioane de euro. S-au recepţionat lucrări de zeci de milioane de euro făcute în totală batjocură. S-au pierdut sute de procese pe care le-ar fi câştigat şi un student de anul 2 la Drept. S-au sponsorizat secte şi cluburi de noapte. S-au plătit chiolhanuri de partid. Şi multe, multe altele. Iar asta nu s-a întâmplat o singură dată, ci în serie, an de an, parcă într-o permanentă sfidare a contribuabililor.
Pentru toate aceste vinovăţii nu a existat şi nu există niciun vinovat. Nimeni n-a primit nici măcar un avertisment scris, ca să nu mai vorbim de sancţiunile grele din Codul Muncii. A face astfel de erori manageriale cu repetiţie indică două lucruri: fie prostie, fie hoţie. În ambele situaţii, persoanele vinovate ar fi trebuit eliminate din sistem - profesional sau penal - după caz. Însă nu s-a întâmplat nimic. Semn că oamenilor politici care fac cărţile le convine de minune să aibă la îndemână subordonaţi şantajabili şi dispuşi să facă orice pentru a-şi păstra posturile calde şi aducătoare de profit. Greşesc?
